Adrian Suciu – Viaţa fără urmări
SUBSCRIPŢIE PUBLICĂ
pentru publicarea volumului de versuri VIAŢA FĂRĂ URMĂRI de Adrian Suciu, în tălmăcirea grafică a lui Vlad Ciobanu, cu o prefaţă de Daniel Cristea-Enache.
Volumul, care va apărea în cursul anului 2010, la Editura Brumar din Timişoara, în condiţii tipografice de excepţie, este prima carte cu tiraj comercial care va fi publicată integral prin subscripţie publică în România după al Doilea Război Mondial. Lista de subscripţie va fi publicată în interiorul volumului, în ordinea cronologică a subscripţiei. Suma minimă de subscripţie este de 30 RON pentru un exemplar din tirajul normal, 50 RON pentru un exemplar individualizat, hors tirage, numerotat manual şi semnat de către autor, conţinînd o filă de manuscris original al acestuia şi 100 RON pentru un exemplar personalizat conţinînd, în plus, o gravură a artistului Vlad Ciobanu, într-un tiraj limitat strict la numărul celor care aleg această variantă de subscripţie. Suma de subscripţie acoperă preţul de producţie al exemplarului şi costurile de expediţie, logistică şi corespondenţă.
Informaţii relevante despre activitatea literară a scriitorului Adrian Suciu pot fi găsite pe site-ul personal al acestuia, la adresa www.adriansuciu.ro Autorul poate fi contactat direct, pentru orice informaţii privind subscripţia şi condiţiile editoriale de apariţie a volumului, pe e-mail-ul noone4none@yahoo.com.
Add comment decembrie 27, 2009
TVR cultural transmite concertul Salut voios de pionier

Add comment decembrie 25, 2009
De ziua mea, 19 decembrie
Astazi este ziua mea! E cea mai speciala zi din an
Si cand vad scrisa undeva data de 19.12 sau 19 decembrie mi se umple inima de bucurie.
Am petrecut-o atat de frumos incat stau si ma gandesc in urma la cate sentimente mi-au umplut inima toata ziua, parc-au fost 2 zile
) Ca de obicei in ultimii 6 ani, nu e zi de 19 decembrie fara vreun concert sau repetitie SOUND. Si conform obiceiului, azi am petrecut mai mult de 3 ore in bucuria cantecului (utecist de data asta, in pregatirea concertului de maine seara) A fost minunat! Doamne, cata bucurie imi aduce mie faptul ca pot canta undeva! Muzica este centrul universului meu. Si-atunci, cum sa nu fie incredibil de frumos sa petrec o parte din ziua mea cantand!
Oricum, de cateva zile cantam colinde muuuuulte, multe, suntem invitati pe la tot soiul de petreceri de Craciun si nu mai pot de bucurie. Sa poti aduce bucuria Craciunului in inimile si in casele oamenilor e unul dintre cele mai inaltatoare lucruri de pe Pamant! Ei, sa poti instala pacea in sufletele lor prin muzica in general e o binecuvantare si o satisfactie infinita. Nu exista moment de fericire sublima sau tristete profunda pe care sa-l fi trait fara ca muzica sa ma insoteasca. Pana acum muzica mi-a fost cel mai bun prieten, tovaras de nadejde mai ales in cele mai grele si singuratice momente. Pot auzi, asculta, intelege, aprecia muzica si nu in ultimul rand pot canta, am primit toate astea in dar de la Doamne-Doamne in ziua de 19 decembrie 1983 la ora 22:47 cand am aparut pe acest pamant in Rupea, jud. Brasov.
Acum cateva zile un prieten m-a rugat sa il ajut cu tema la franceza pentru dupa vacanta, care trebuia sa contina doua elemente obligatorii: sa foloseasca Si conditionel-ul si sa aiba titlul “Si daca tu n-ai exista”. Imediat am stiut ca daca voi scrie asa cum veti vedea mai jos, voi fi complet in asentimentul lui:
Daca tu n-ai exista, lumea asta ar fi ingrozitor de trista.
Stii sa fii luminoasa, vesela si plina de pace. Fara tine m-as pierde cu totul in agitatia si gri-ul cotidian. Daca mangaierile tale nu ar mai exista, as uita ca inca am un suflet de care sa tin cont in viata asta. Daca nu te-as mai intalni din cand in cand, cu cine mi-as mai putea impartasi bucuriile si supararile? Daca ai disparea, as ramane fara cea mai buna prietena a mea. Stii sa ma linistesti si sa-mi dai energie, stii sa ma inspiri si sa ma binedispui. Ma insotesti in cele mai importante momente ale vietii mele.
Daca tu n-ai exista, cine mi-ar mai intelege nebuniile, confuziile si temerile? Cine m-ar mai ridica din abisul in care ma afund uneori? Cine m-ar mai lua de mana ca sa ma duca departe, departe, pe culmile cele mai inalte ale fericirii?
Izvorasti din inimile oamenilor. Te iubesc, muzica!
2 comments decembrie 19, 2009
E vremea colindelor – concert corul SOUND
Add comment decembrie 15, 2009
Salut voios de pionier – corul SOUND si Corul de Copii Radio
Intrare: studenti 10 lei, restul biletelor 15 si 20 de lei.
Add comment decembrie 15, 2009
Gandul saptamanii 14-20 decembrie 2009
“Cand nu mai poti face nimic, cand te simti ca o ganganie in pumnul destinului, nu zici: sunt disperat; zici: astept. Va veni, nu va veni ce astepti, nu se stie. Important e ca astepti. Din moment ce astepti, faci ceva. Ti-ai gasit o ocupatie. (…) Asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme iti poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. Altfel, asteptarea devine un timp gol. A astepta asteptarea? Ar fi absurd. Asa ceva nu exista. A astepta asteptarea e moarte.” – Octavian Paler, Viata pe un peron.
Add comment decembrie 14, 2009
Gandul saptamanii 7-13 decembrie 2009
“Vorbele noastre conteaza cu adevarat. Am invatat asta de la o femeie care a supravietuit Auschwitz-ului, unul dintre putinii supravietuitori. A plecat la Auschwitz cand avea 15 ani. Fratele ei avea 8. Parintii fusesera dati disparuti. Chiar ea mi-a povestit asta, si zicea : « Eram in tren, in drum spre Auschwitz si cand m-am uitat in jos am vazut ca fratele meu isi pierduse pantofii. Si-atunci i-am spus: “Cat de prost poti sa fii, de ce nu-ti ai grija de lucruri, Doamne iarta-ma? », stiti, in acel fel in care o sora mai mare ii vorbeste fratelui sau mai mic. Din nefericire a fost ultimul lucru pe care i l-a spus pentru ca nu l-a mai revazut niciodata. Baiatul nu a supravietuit. Asa incat atunci cand femeia a iesit de la Auschwitz a facut un juramant. Mi-a spus asa : « Am pasit afara din Auschwitz catre viata. Si am facut un juramant, si anume ca nu voi mai spune niciodata vreo vorba care sa nu poata fi ultima pe care o spun cuiva. »”
Benjamin Zander despre Muzica si Pasiune – discurs pe www.ted.com
Add comment decembrie 7, 2009
Cantatul in cor e pentru suflet
Dragii mei dragi,
Va invit sa cititi 2 interviuri pline de normalitate, asa cum le-a definit poetul Adrian Suciu.
Primul, in care dirijorul Voicu Popescu vorbeste despre O altfel de muzica http://stiri-neconventionale.blogspot.com/2009/11/dialog-despre-o-altfel-de-muzica.html#comment-form
Al doilea, in care colegul nostru de la cor, Petrut Sima, ne descrie bucuria pe care o resimte atunci cand canta in cor http://adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-_Petrut_Sima_a_cantat-cu_Sound-la_Vatican_0_164383645.html
Din ambele interviuri reiese felul in care muzica corala ne poate modela, iar daca asta se intampla de cand suntem mici e si mai bine. Trimiteti copiii la cor, trimiteti-i la Corul de Copii Radio, de exemplu. Se dezvolta extraordinar! Invata despre muzica, dar totodata invata despre viata. Invata sa colaboreze, sa lucreze intr-un colectiv, sa se ajute unii pe altii, sa fie responsabili; calatoresc si participa la proiecte internationale, isi dezvolta creativitatea de care e atata nevoie in orice meserie de pe lumea asta, mai tarziu.
Iar cand suntem mari corul e un loc de linistire, de domolire a tumultului de peste zi. E un loc de regasire, tocmai pentru ca sunt puse la bataie sentimente, trairi, emotii. E un loc unde uiti de toate. De fapt, de-aia si vii saptamana de saptamana la repetitie.
La final, va propun o Ave Maria spre linistirea sufletului. Va urez linistire placuta
Add comment decembrie 3, 2009
Incotro s-o apuc?
Lewis Caroll – Alice in Tara minunilor – Ajunsa la o rascruce de drumuri, Alice cere indicatii de drum de la pisica Cheshire:
“Imi poti spune, te rog pe unde sa o iau ?” intreba Alice. “Asta depinde in mare masura de unde vrei sa ajungi” raspunde pisica. “ Nu prea stiu unde vreau sa ajung” spuse fata. “ Atunci nu conteaza in ce directie o apuci” raspunse pisica.
Daca nu stii incotro mergi, orice drum te va duce intr-acolo.
Lewis Caroll – Alice in Wonderland - One day Alice came to a fork in the road and saw a Cheshire cat in a tree:
“Which road do I take?” she asked. “Where do you want to go?” was his response. “I don’t know”, Alice answered. “Then, said the cat, it doesn’t matter.”
If you don’t know where you’re going, any road will get you there.
3 comments noiembrie 22, 2009
Ne aniversam din nou, cu drag, pentru voi
Dragi si drage, saptamana viitoare ne aniversam
Da, sunt 15 ani de cand s-a format SOUND-ul sub bagheta dirijorului Voicu Popescu. 1994. Atunci a inceput totul. O poveste frumoasa pe care as vrea sa v-o povestesc odata, insa mai am de adunat ceva informatii pana atunci despre cum s-a intamplat.
Eu sunt cu ei abia de 6 ani. Acum realizez. Eu inca ma credeam “mai noua”.:-) Iar de vreo 10 ani Sound-ul colaboreaza si cu pianistul si dirijorul Valentin Radu, ajuns pe meleaguri americane de bun ce era – sau cum ii place lui sa glumeasca, a ajuns atat de departe pentru ca a avut media mica la repartitie, si-atunci l-au trimis foarte departe de Bucuresti, conform regulii. Impreuna cu maestrul Valentin Radu, Sound-ul incanta publicul de fiecare data cu un repertoriu specific american, ori de cate ori acesta revine la Bucuresti.
Acest concert aniversar il are din nou ca invitat. De data aceasta insa va prezentam un spectacol cu titlul “And all that Jazz”.
Va asteapta ritmuri de jazz si swing, si ca sa dau doar cateva exemple: And all that jazz – din filmul Chicago, It don’t mean a thing, Joshua fit the battle, Summertime, Puttin’ on the Ritz; nu uitam nici de antrenantele Back to the fifties, American dance party, care au adus energie oricarui concert si v-au ridicat de pe scaun de fiecare data. Sa va asteptati si la doua dintre piesele noastre de suflet Bridge over troubled water si tributul adus lui John Denver.
Bineinteles, nu scapati fara un strop de muzica neaosa romaneasca, asa cum ne sade noua bine – si-n suflete, si-n urechile ascultatorilor nostri. Domnul profesor Voicu Popescu, dirijorul SOUNDului, se va stradui a aleaga ceva cat mai reprezentativ si deopotriva nou pentru voi.
Vor fi 2 concerte de fapt: unul pe 16 nov 2009, luni, la Sala mica a Palatului, la ora 18:00 – prima jumatate de concert veti asculta Corul de Copii Radio condus tot de maestrul Voicu Popescu cu spectacolul AMPRENTE, pentru ca in a adoua parte sa intrati pe ritmuri americane impreuna cu SOUNDul si Valentin Radu. Al doilea concert al SOUND-ului e And all that jazz, cel de marti, 17 nov 2009, ora 20:00, la Casa de Cultura a Studentilor care ne sprijina inca de la inceputuri, doar cu SOUND, Voicu Popescu si Valentin Radu.
Va asteptam cu mare, mare drag! Nu va sfiiti sa povestiti si altor tineri despre ce poate face un cor. Din experienta noastra va spunem sigur ca toti cei care au avut concertele SOUNDului ca prim contact cu muzica corala si-au declarat uimirea la final – nu se asteptau sa indrageasca stilul. Tinerii au nevoie si de astfel de muzica. In plus, ati vazut, noi suntem tineri si ne distram cantand: o fi ceva de capul ideii de cor atunci!
Asa ca veniti cu mic cu mare…
Cu drag, pentru voi,
Add comment noiembrie 10, 2009




