Scrisoare pentru corul meu

Dragii mei colegi coristi,

Mi s-a facut un dor de voi astazi… Am ascultat pe net din intamplare un cor invitat la unul din evenimentele din Bucuresti si instant mi-a zburat gandul la voi! Am intrat pe Facebook sa vad ce video-uri sunt puse pe pagina de profil a SOUNDului si am gasit mai multe, dar mai ales pe acesta, de la ultimul Craciun petrecut impreuna. Cred ca surprinde bine cam tot ce ne caracterizeaza:

https://www.facebook.com/#!/video/video.php?v=485554518233

Doamne, cat sunteti de frumosi, si buni, si minunati! Frumos colectiv a format si slefuit Voicu Popescu! Si ce comentarii frumoase a presarat Ileana pe ici pe colo printre cantece, exact in spiritul nostru. Ceea am (re)vazut a fost un cor de oameni ce clar, canta de pura placere a cantatului, dar a cantatului in spiritul acestui cor: si cald, si de dor, si de dragoste, si de dans, si zbuciumat si petrecaret, si de rugaciune si smerenie, si de joc si voie buna, si de virtuozitate si de eleganta. Pentru sufletul meu, eu as mai adauga si: romaneste si nebuneste. SOUNDul e un mix de lucruri frumoase cum rar intalnesti! Mi-e greu sa cred ca voi gasi aici un cor ca voi, atat de complex, variat, serios si zapacit in acelasi timp. Bine, hai sa recunosc, sunteti unici 😀 Si stiu ca nu ar trebui sa cer de la Anglia ceva asemanator ;-), probabil pot gasi altceva frumos, din alte puncte de vedere. Dar ce ma fac daca eu exact de ceva ca voi am nevoie? Pffff, nu stiu…

Am sondat putin terenul inainte sa ma mut si se pare ca am de ales intre 2 feluri de coruri, dupa cum mi-a fost prezentat: serioase, care canta numai Alelui si Ave Marii, coruri de catedrala, sau haioase, care canta numai gospeluri. Merita sondat mai departe si inca nu am facut-o, urmeaza acum din toamna. Insa tare mi-e teama ca eu asa sunt: ori cant ca lumea, frumos, si de toate, ori gasesc altceva! M-ati invatat pretentioasa 🙂 Ma uit si ascult la Tomita cum canta el frumos asa, si cu patima, spre sfarsitul videoclipului… Ah! Oameni frumosi ce sunteti! Mi-e dor de voi! Nu mai vorbesc de ce emotii am cand ascult White Christmas, cum imi dau lacrimile pe Irish Blessing si cum incerc sa-mi potolesc dorul pe Cantec de dor.

In continuare cred ca Voicu Popescu & corul SOUND e unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat si care mi se vor intampla vreodata. Sa va tina Dumnezeu sanatosi si la fel de frumosi in continuare, cu aceeasi pofta de viata ca intotdeauna si sa primiti bani muuuuuulti, multi, sa puteti pleca in toate turneele din lume, ca meritati! Si sa ma tina si pe mine Dumnezeu sanatoasa, sa va pot urma peste tot, macar sa va ascult din sala, daca nu sa mai si cant cu voi o data 🙂

A voastra, Cata.

My most wonderful present: a King’s Singers Concert

I’ve been waiting for this for the last 7 months! My birthday, in December last year, arrived with the most incredible present: tickets to a King’s Singers Concert! Why is this so unbelievably amazing? Because I’m Romanian, I sing in the SOUND Choir in Bucharest and we all love the King’s Singers and strive to get to one of their concerts, but they didn’t yet arrive to Romania.

Back in December, I only knew that I will move to England sometime this year, but no date was already established. Also, last night’s concert in Hull was their only concert booked for UK. Yes, Hull, 4h driving away from the town where I was supposed to move, but it didn’t matter. But I knew, when I received it, that I would travel especially to listen to them, even if I hadn’t moved there.

So the day arrived, and I travelled to Hull for the concert organised by the Salvation Army that had them invited to sing.

At the end the members came in the lobby to sign on CDs and score books and I waited a little bit if I could get them all to take a picture with me. Pretty hard. But Christopher Gabbitas, their baritone, was so amazingly open and showed a real pleasure in listening to my story and in agreeing to take a picture with me.

Great concert, great voices! I burst into tears during the first song, as they reminded me of the joy of choral singing and the medicine that it is for a human heart, mine especially. They made me remember my choir SOUND in Romania and realise how much I miss having this activity. There’s only been a month since I moved here and I only started work two weeks ago. I didn’t want to start any activity in my free time yet, thinking that I would wait first and see what job I’ll find and what free time I’ll have to then see which of my hobbies I can fit in my free time. Weird, isn’t it, to adapt your hobbies according to your job, and not the other way around 😉 (That is if for a while you can’t make your hobby your job).

Well, thank you King’s Singers, not only for the amazing moments that you offered me last night, but for the fact that then, while you were on stage, during your second song, I knew that I want to start singing lessons immediately. I spent the last 8 years of my life in the SOUND Choir in Bucharest, performing as a group, not paying so much attention to my individual voice and training it. Last night I knew for certain that this is the thing with which I should start here. Thank you.

Innovatio cu corul SOUND si Franceso Saverio Messina

Ne-am cunoscut anul trecut la festivalul de la Ohrid, Macedonia. Noi am luat GrandPrix-ul, ei au luat premiul pentru piesa renascentista cel mai bine interpretata, „Matona mia cara”. Dirijorul nostru a fost, ca de obicei, 🙂 Voicu Popescu. Dirijorul lor a fost Francesco Saverio Messina. Dansului i-a placut mult felul in care suna corul maestrului Voicu Popescu si i-a propus un experiment: un schimb de dirijori, care, pus peste o impartasire de elemente culturale specifice fiecarui popor si de trairi si experiente muzicale, ar putea fi benefic pentru cele doua formatii. Iar ce a iesit va invit sa cititi in comunicatul de presa de mai jos.

Va astept la concert 😉

PS. Peste nu mai mult de 2 luni voi pleca sa traiesc o vreme (sau cine stie) pe alte meleaguri, asa ca pentru mine acesta este (sau ar putea fi) ultimul concert in Romania alaturi de SOUND.

 

INNOVATIO

SOUND

acelaşi cor, alt dirijor:
Francesco Saverio Messina

Corul SOUND al Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti are bucuria de a vă invita la un concert inedit, sâmbătă, 14 mai 2011, ora 19:00. Concertul va avea loc la Casa de Cultură a Studenţilor (str. Plevnei nr.61), în Sala Mare – amfiteatru din incinta instituţiei (etaj II) şi va avea ca invitat de onoare pe dirijorul italian Francesco Saverio Messina.

 Concertul din 14 mai face parte dintr-un proiect de schimb de experienţă între Corul SOUND din România şi Corul CANTICA NOVA din Milazzo, Italia.

 

Schimbul cultural între cele două entităţi artistice a presupus realizarea a două concerte – un concert al corului Cantica Nova, în Millazzo – Italia, sub conducerea dirijorului român, Voicu Popescu; al doilea concert, al corului SOUND sub bagheta dirijorului italian, Francesco Saverio Messina, la Bucureşti.

Concertul din Italia, care s-a desfăşurat pe 3 aprilie 2011, a fost precedat de o săptămână de lucru intens cu corul Cantica Nova sub îndrumarea dirijorului corului Sound al Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, dl. Voicu Popescu. În săptămâna respectivă, dirijorul român a transmis şi a împărtăşit din caracteristicile interpretative ale corurilor româneşti, din spiritualitatea românească şi tradiţiile românilor. În acelaşi timp, dirijorul român a preluat elemente ale culturii interpretative italiene, a înţeles o parte din spiritul italian, pe care apoi l-a transmis şi corului Sound. Repertoriul pregătit pentru acest concert a fost alcătuit din piese italiene şi internaţionale, la care s-au adăugat: o lucrare a unui compozitor român, o prelucrare folclorică a jocului din Maramureş, cunoscut sub numele de Mociriţă – Cântec şi joc din Maramureş sub aranjamentul lui Dan Mihai Goia. Despre concertul din Italia, aici

http://www.la-citta.com/index.php?option=com_content&view=article&id=1512%3Aquando-la-musica-supera-i-confini-nazionali-maestro-rumeno-dirige-i-qcantica-novaq&catid=94%3Aattualita&Itemid=98

şi aici http://www.romania-muzical.ro/articole/art.shtml?g=2&c=16&a=110091 )

Concertul din România, care va avea loc la data de 14 mai 2011, va fi şi acesta pregătit printr-o săptămână de lucru intens cu Corul SOUND, sub îndrumarea dirijorului Corului CANTICA NOVA, Milazzo, dl. Francesco Saverio Messina. Săptămâna viitoare, dirijorul italian va putea transmite şi împărtăşi din caracteristicile interpretative ale corurilor italiene, din spiritualitatea şi tradiţiile italiene, membrilor corului SOUND. Repertoriul pregătit pentru acest concert va fi alcătuit din piese româneşti şi internaţionale, la care se adaugă trei lucrări din repertoriul italian:

1. Nunta – Constantin ARVINTE
2. Cântec şi joc din Maramureş – ar. Dan Mihai Goia
3. Mă luai – Tudor JARDA  
4. Tatăl nostru – Dan VOICULESCU
5. Il bianco e dolce cigno – Jacques ARCADELT
6. Tollite hostias – Camille SAINT-SAENS
7. Missa brevis (Kyrie-Gloria) – Zdenĕk LUKÁŠ
8. Ave Maria – Javier BUSTO
9. Notre Pere – Maurice DURUFLE
10. Benedic, anima mea, Domino – Dominique GESSENEY-RAPPO
11. Prende la vela – ar. Lucho Bermudez       
12. The way we were – Marvin HAMLISCH, ar. Chuck Cassey
13. Witness – ar. Jack Halloran
14. To the mothers in Brazil (Salve Regina) – Lars JANSSON, ar. Gunnar Eriksson
15. Ciuri ciuri – folclor sicilian
16. Si maritau Rosa – folclor sicilian

Prin realizarea celor 2 concerte, în Italia şi România, Fundaţia Culturală SOUND şi-a propus un schimb de experienţă care depăşeşte graniţele obişnuitului, schimb care să permită pe de o parte, transmiterea unei părţi a spiritualităţii şi tradiţiilor româneşti într-un spaţiu unde sunt mai puţin cunoscute, să permită publicului spectator din Italia să descopere România dintr-o altă perspectivă, să permită renunţarea la diverse mentalităţi şi idei preconcepute despre o anumită naţiune sau o anumită cultură, şi pe de altă parte, aducerea în faţa publicului român a unui stil componistic şi mai ales interpretativ distinct, în pofida latinităţii ce caracterizează ambele formaţii corale.

Fundaţia Culturală SOUND, al cărei proiect principal este reprezentat de Corul SOUND, speră ca prin aceste activităţi artistice inedite să pună în valoare patrimoniul cultural naţional mobil, să încurajeze dialogul intercultural şi formarea unei reţele a formaţiilor corale, să pună în valoare cultura românească în Italia şi, de ce nu, să crească vizibilitatea şi accesibilitea culturii româneşti în Europa.

Organizator:

Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti

FINANŢATOR: Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret

PARTENERI:

Fundaţia Culturală  SOUND şi Amici della Musica Milazzo

SPONSORI:

Raffineria di Milazzo, Amici della Musica Milazzo

PARTENERI MEDIA:

www.bucurestifm.ro, www.24FUN.ro, www.port.ro

Lume Buna face 3 ani!

Luna viitoare, pe 2 martie 2011, are loc aniversarea a 3 ani de cand proiectul Lume Buna a fost lansat in Romania, la initiativa lui Mihail Musat.

Cine e sau ce inseamna Lume Buna? Lume Buna inseamna o mana de oameni frumosi pe dinauntru si pe dinafara, care cred in lucrurile frumoase in viata aceasta, dar mai ales cred in existenta lor in Romania. Lume Buna inseamna incredere ca aceste lucruri frumoase inca se intampla in lumea asta, doar ca nu sunt suficient promovate.  Lume Buna inseamna o echipa de voluntari care s-a angajat  sa ne aduca in prim plan numai vesti bune, sa ne faca vizibile lucrurile frumoase care se intampla in Romania. Lume Buna inseamna, nu in ultimul rand, un site (www.LumeBuna.ro) care ne tine la curent cu toate actiunile cu scop frumos care au loc in tara noastra.

Eu i-am cunoscut anul trecut pe vremea aceasta, la aniversarea lor de 2 ani, cand petrecerea lor a fost gazduita de magazinul Diverta de pe Magheru, intr-o atmosfera foarte detinsa si prietenoasa. Subsolul magazinului a fost organizat astfel incat in fiecare coltisor sau camaruta sa se desfasoare o activitate diferita: lansarea cartii “Eu cine sunt”, a lui Mihail Musat, mini-lectii de chitara, atelier de pictat cani organizat de ceainaria Serendipity, atelier de percutie cu tobe africane si atelier de improvizatie. Participarea a fost gratuita pentru cei ce veneau cu voia buna la purtator si se lasau prinsi in jocul de-a prietenia si de-a gesturile frumoase: am oferit Un zambet pentru tine si Imbratisari gratuite pe parcursul evenimentului, acestea fiind doua dintre proiectele lor de-a lungul timpului, organizate in mai multe locuri din tara.

Acum insa, pentru aniversarea de 3 ani, adica de 1095 de zile de la lansare, Mihail Musat ne lanseaza o provocare: sa ne adunam cel putin 1095 de oameni care sa raspundem la intrebarea  “De ce aleg Romania?” El si echipa sa au ales inca de la inceput sa creada in Romania, in tot ce are ea frumos de oferit, in toti oamenii frumosi care unul cate unul, pot face lucrurile si mai frumoase 🙂 Va indemn sa raspundeti cati mai multi provocarii! Gasiti detalii legate despre ce avem de facut aici.

Lume Buna: a se consuma in portii zilnice. Un loc pentru oameni buni. Un loc pentru lume buna.

Concert SOUND – All that love

Desi e destul de tarziu, pentru cei ce inca nu au un program bine definit pentru maine seara, corul SOUND va invita la concert

Cantam de dragoste, romaneste si „straineste”, asa, ca sa fie dupa dorintele tuturor, fie ca asteapta Dragobetele, fie ca au sarbatorit deja de Valentine’s Day. Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti s-a gandit sa uneasca cele 2 evenimente cu 10 zile dedicate dragostei si ne-a invitat si pe noi sa o sarbatorim cantand

sambata, 19 februarie 2011, ora 19:00
in holul de la parterul Casei de Cultura
a se veni cu voie buna si cu… dragoste (de muzica, de oameni, de viata, de ce doriti dumneavoastra, cinstiti oaspeti  )

intrare libera

concert corul SOUND – All that love

Doua concerte noi

Final de toamna cu doua concerte mult asteptate ale corului SOUND:

Duminica, 14 nov 2010, ora 19:00, la Sala Radio, ca invitat in cadrul concertului Aniversar al Corului de Copii Radio, impreuna cu Corul Madrigal, Preludiu si Corul Radio. Bilele se gasesc la Sala Radio.

Joi, 18 nov 2010, ora 20:00, la Casa de Cultura a Studentilor, concert de muzica americana choral-jazz, rock si pop  „And all that SOUND”, impreuna cu pianistul si dirijorul Valentin Radu. Intrarea este libera.

Va astept cu mare, mare drag!

Puteti gasi invitatiile la cele doua concerte pe Facebook aici:

Aniversare 65 de ani – Corul de Copii Radio, dirijor Voicu Popescu

And all that Jazz – Corul SOUND si pianistul Valentin Radu

Bunica mea

Acum doua zile a fost ziua bunicii mele. De mult vreau sa va vorbesc despre ea si acum mi-am spus ca nu mai pot amana 🙂

E bunica din partea mamei si e cea mai puternica femeie pe care o cunosc. Mereu vrednica in toate, nu exista lucru caruia sa nu-i dea de cap. Pur si simplu stii ca daca ajungi la ea cu o problema, esti ca si rezolvat. Cred ca va dati seama ca un astfel de lucru la o femeie inseamna mult, e un fel de mana de fier in stare sa tina totul in frau. Ce e drept, viata a avut grija s-o invete de toate intr-un mod nu neaparat simplu iar ea a avut de ales: sa se dea batuta sau sa lupte pana la capat. Se ce credeti ca a ales? Mai intai trebuie sa stiti ca a fost cea mai mare dintre cei cinci frati si vrand nevrand a fost un fel de mama secund in casa. Asa ca a invatat de mica sa spele de mana si sa gateasca, sa framante si sa coaca paine, sa croseteze, sa aiba grija de casa, ce mai! Dar cel mai interesant este ca i-a si placut sa munceasca. Ceva mai tarziu sotul i-a decedat cand copiii inca erau adolescenti si s-a ambitionat sa aiba singura grija de familie mai departe, chiar daca asta a insemnat sa-si ia doua servicii, unul ziua si unul noaptea, ca sa faca fata cheltuielilor. Si a reusit! E constienta de asta si cateodata chiar se mandreste, dar numai cand noi, cei din jur, nu parem sa apreciem destul tot ce-a facut pentru noi. Saracuta, parca o aud si acum cum zice: „In viata mea n-am cerut nimic de la nimeni. Mi-am stricat si ochii lucrand noaptea la croitorie ca sa ne descurcam si am muncit mult da’ un leu n-am cerut de la nimeni! Si copiii mei au fost mereu imbracati si in rand cu lumea. De mine n-a avut nimeni niciodata ce sa zica!” Si cam asa a fost dragii mei cititori. Chiar a fost si este un exemplu. Acum e mai bolnavioara si evident nu-i place sa nu se simta in putere. Si zice ca nu mai poate, dar tot le face. Cred ca nu va fi niciodata fiinta care sa stea pur si simplu si sa se odihneasca.

Insa lucrul de care chiar voiam sa va vorbesc mai demult este cum datorita ei m-am apropiat de biserica. In fiecare duminica ma ducea la biserica cea mare din oras, acolo unde avea locul ei bine stabilit, la fel ca majoritatea celor care frecventau des lacasul de cult. La noi in Ardeal toata lumea se imbraca elegant cand merge la biserica si esti masurat din cap pana in picioare cand intri ca sa se vada: cine, ce haine si-a mai cumparat, daca o fi capatate de pe la mama, din tinerete sau sunt noi. Acolo, daca lipsesti o vreme de la biserica, ti se observa lipsa si aproape ca esti mustrat cand te intorci, asa, usor ironic, doar trebuie sa dai o explicatie 🙂 In fine, eram nelipsita pentru ca asa era frumos si abia cand m-am facut mare am inceput sa ma intreb care e scopul mersului meu la biserica si am refuzat sa mai merg doar pentru motivele de pana atunci. Imi zbura mintea la o mie de alte chestii si ma gandeam ca mai rau fac. Abia mai tarziu cand am ajuns in Bucuresti mi-a fost aratata si cealalta latura, a trairii pe care o poti avea intr-o biserica. Pana atunci totul era mecanic, stiam vorba aia toate cantecele pe de rost, mai cantasem seara cu bunica vreo priciasna si-mi placuse, dar atat. Florin si Doru au fost doi dintre prietenii din Bucuresti care m-au introdus in lumea simturilor pe aceasta parte. Si stiti ce frumos s-au impletit? Abia apoi experienta s-a putut numi a fi completa.

Imi dau seama insa ca mi-a fost de mare folos ca baza solida pe care s-a cladit aceasta experienta a fost turnata in copilarie. Fara bunica mea nu as fi dobandit rigoarea si respectul cuvenite. Fara bunica mea nu as fi avut acces la acest alt univers, al sufletului. E acel univers in care ma intorc in ultima instanta ori de cate ori nu mai pot si nu mai stiu ce sa fac, si-atunci cad in genunchi si zic: „Doamne-ajuta!”

P.S. ambele bunici erau apropiate de Biserica si Dumnezeu, imi aduc aminte cum la un moment dat am ramas peste noapte si la cealalta bunica si cu cat drag incepuse sa imi spuna de insemnatatea fiecarei icoane pe care o avea pe perete, doar ca asta ar putea fi subiectul unui alt articol viitor 🙂

Dirijorul Voicu Popescu despre reusita de la Ohrid

Va recomand cu caldura sa ascultati si impresiile lasate de dl dirijor Voicu Popescu la foarte scurt timp dupa ce corul SOUND a primit Marelel Premiu la Festivalul International de la Ohrid, macedonia, 26-30 august 2010, intr-un interviu publicat pe Starea Presei.ro, la initiativa jurnalistului (si colegului nostru de cor 🙂 ) Florin Budescu:

La Ohrid s-a scandat „Romania” si „Sound”

De ce corul SOUND?

Inainte de anuntarea Marelui Premiu la concursul de care v-am pomenit in articolul precedent, dl Zaprov Zapro, presedintele festivalului, a spus: “pentru a reusi in muzica ai nevoie de trei lucruri: talent, cunostinte si inteligenta”. Si cum vad ca felul in care ne prezentam la festivaluri si concursuri este in general apreciat peste tot pe unde ne ducem, am inceput sa ma intreb: de ce noi? Ce avem atat de special de cateodata o luam inaintea corurilor profesioniste de prin toata Europa? Mi-am gasit raspunsul in fraza dl. Zapro.

De ce talent? E evident: da, e nevoie de voci bune. Cateodata “bune” se poate referi la voci lucrate, altadata “bune” poate insemna voci pure, curate care reusesc sa transmit o anumita emotie si noi ne incadram aici. Dar “bune“ e in general un lucru subiectiv. Insa mai mult decat atat, as include si mostenirea muzicala a unei tari la acest capitol. Ritmurile si liniile melodice romaneste au incantat mereu popoare din toata lumea.

De ce cunostinte? Pentru ca desi talentul e o conditie esentiala, nu se poate ajunge la un rezultat desavarsit fara o oarecare doza de stiinta. Sper sa nu se supere nimeni, insa in cazul nostru nota profesionista este adusa de dirijorul nostru, dl. Voicu Popescu. Oricat de stupid ar parea, exista si dirijori care nu interpreteaza corect insemnarile lasate de compozitori pe partituri. Exista dirijori care nu cauta sa afle care era contextul cultural si istoric din perioada in care a fost creata si cantata o anumita lucrare, ca sa inteleaga bine cum ar trebui sa o interpreteze si dansii. Dirijorul nostru e atent la toate aceste aspecte. Si face si tot felul de conexiuni intre stilurile lucrarilor pe care le cantam, cunoaste bine cum au evoluat lucrurile in muzica, stie cine, ce, pe cine si cum influenteaza, si are astfel capacitatea de a alege un repertoriu asa cum trebuie. Din acest punct incolo, numai stiinta imbinata cu inteligenta face diferenta intre corurile bune si cele foarte bune.

De ce inteligenta? Ca in oricare alt lucru pe lumea aceasta, un plus de inteligenta schimba totul si in muzica; in cazul nostru, vorbim de inteligenta corului si de inteligenta dirijorului in urmatoarele aspecte:

–          Lucrul in echipa: ascultarea permanenta a colegilor de partida si a corului in ansamblu, dorinta si efortul constient de a te armoniza cu ei, de a fi un tot unitar, inteligenta de a-ti cunoaste limitele, locul si rolul in cor. Greu de realizat si aici mai avem de lucru 😀

–          Alegerea repertoriului: un dirijor inteligent cunoaste foarte bine posibilitatile corului sau si va alege un repertoriu pe masura, nu mai jos sau mult mai sus decat acestea. Cunoaste punctele forte si slabiciunile si alege piese care le pun in valoare, respectiv care le ascund. De asemenea, e atent la exigentele si specificul unui anumit concurs sau tema pentru un concert si alege totul in functie de asta. Dirijorul nostru, Voicu Popescu, face toate lucrurile acestea. Stie si nu se fereste sa declare ca ceea ce stim sa facem cel mai bine este sa transmitem ascultatorilor nostri emotia si bucuria cantatului. In timp, maiestria dansului de a ne armoniza vocile a dezvoltat in noi o sensibilitate aparte. Vom canta mereu lucrari care aduc alinare, bucurie si trairi interioare puternice celor ce ne asculta :-). Probabil nu vom avea nicicand o predominanta de lucrari ceva mai…  indigeste, ca sa le numim asa.

–          Alegerea limbajului: Cred ca noi avem un mare noroc si cu muzicalitatea romaneasca deosebita: duiosia si dorul din cantecele de dragoste, voia buna din cantecele de joc, trairea puternica a rugaciunilor din cantecele religioase si pacea deplina din suflet de dupa rugaciune. Toate acestea fac muzica noastra placuta urechii oricarui ascultator. Dar maiestria sta in capacitatea de a transmite toate aceste trairi in timpul cantatului. Cheia tuturor acestor realizari in corul SOUND este tot dl profesor Voicu Popescu. El e cel care incearca mereu sa gaseasca spiritul adevarat al unei lucrari  si ne ajuta sa ajungem la acea stare de care avem nevoie ca sa o putem interpreta asa cum merita sa fie interpretata. El ne spune mereu ca daca uiti sa canti cu sufletul, mai bine te opresti de tot din cantat. Acesta este un punct cu adevarat sensibil pentru multe coruri profesioniste. Au studii muzicale, sunt foarte buni ca tehnica de cant, dar uita sa se simta bine cantand. Pentru ei cantatul e o profesie, un loc de munca. Pentru noi este un hobby, o placere. Dar stati linistiti, ca uitam si noi destul de des asta. Insa avem mereu acolo un dom’ profesor Voicu Popescu sa ne faca atenti la cuvintele pe care le cantam, la linia melodica, la starea pe care acea piesa are menirea sa o transmita. Dansul lucreaza cu voci de amatori, asa ca pentru a obtine sunetul calitativ pe care il doreste de la noi e nevoie sa puna totul in cuvinte simple, deloc tehnice. Nu de putine ori ni s-a spus ca sunam ca un cor profesionist si pe de alta parte, asa cum am spus mai sus, ne bazam mult pe sensibilitatea interpretarii. Asa ca in loc sa foloseasca termeni muzicali ca pentru profesionisti, Dl. profesor ne vorbeste in stari, in sentimente, spunandu-ne ce fel de emotie ar trebui sa starnim prin acele sunete. Si uite ca reuseste…

–          Alegerea atitudinii: mereu modest, nu se imbata cu succesul pe care il obtine, ci ramane mereu constient de responsabilitatea adusa de aceste succese in ceea ce priveste prestatiile viitoare. Plin de respect pentru oameni si cu suflet bun, toti cei care ajung in contact cu dansul (dirijori, membri ai juriului, organizatori, personal hotelier, soferi de autocar, coristi) il simpatizeaza aproape instantaneu pentru ca genereaza o atmosfera pozitiva. E distins si e remarcat tocmai din aceste motive si credeti-ma ca asta e extrem de important. E si carismatic, e destul de greu sa nu il placi. Adaugand aceste aspecte la profesionalismul de care da dovada rezulta o prezenta de succes.

–          Constiinta obiectivului fixat: Dl Prof. Voicu Popescu este o persoana eficienta si pragmatica care nu pierde niciodata din vedere obiectivul pe care si l-a fixat pentru o anumita actiune. De aceea, ne putem oricand baza pe deciziile dansului, stiind ca urmeaza si/sau isi adapteaza strategiile in functie de aceste criterii importante. Inca nu am regretat niciodata ca ne-am lasat pe mana dansului.

Cu siguranta exista si alte insusiri demne de mentionat, cum ar fi aptitudinile pedagogice, simtul extraordinar al umorului, autenticitatea, atitudinea pozitiva, curajul si multe, multe altele. Toate au influentat acest cor in cei 16 ani de la infiintare si au modelat si definit actualul cor SOUND. Deci, de ce corul SOUND? Datorita SOUNDului sau.

Am castigat din nou

Inca simt explozia de bucurie pe care am avut-o cand s-a anuntat ca marele premiu al Festivalului International de la Ohrid, Macedonia, 26-30 august 2010 se acorda … corului SOUND din Romania!

Nici nu prea stiu ce s-a intamplat in sala in urmatoarele minute pentru ca saream intr-una, tipand ca o nebuna si aplaudand. Sentimentul nu era deloc controlabil, de fapt toti eram de neoprit in acel moment. Au fost totusi cativa colegi ceva mai lucizi pentru ca au inceput sa strige dupa o vreme numele dirijorului nostru: Voicu! Voicu! Voicu! Voicu! Si mai apoi numele tarii noastre aplaudand ritmic, stiti voi, asa cum se striga cateodata si pe stadion. Multi o fi crezut probabil ca suntem putin dusi, cu ochii atintiti pe noi, surprinsi de felul in care ne manisfestam bucuria; dar incet, incet ni s-au alaturat tot mai multi. Oricum, prezenta romaneasca era masiva in sala pentru ca mai participasera inca alte 4 coruri romanesti la acest eveniment.

Emotia traita atunci e atat de prezenta inca in mine, incat ar fi suficient sa inchid ochii ca sa retraiesc totul 🙂 Ceva mai incolo, nu stiu cum si cand pentru ca parca trecusera multe minute de cand ne tot bucuram,  cineva ne-a chemat pe scena sa cantam din nou; toata lumea era in picioare si ne aplauda. Toti ceilalti participanti au fost fair-play desi, credeti-ma, concurenta a fost foarte stransa. Au fost 36 de coruri, majoritatea din tari foste comuniste, care au o bogata traditie corala; oamenii canta de mici, cu timpul ajung sa aiba voci lucrate, de profesionisti si sa cante lucrari complexe, nu neaparat placute urechii, referindu-ne de exemplu la muzicalitate, si de obicei e destul de greu sa patrunzi in lumea lor. Stilul romanesc de interpretare (si mai ales al nostru) este diferit si ar fi putut fi reticenti in a-l premia. Trebuie sa va spun ca a mai fost un cor foarte diferit, Maennerstimmel Basel, o formatie corala barbateasca valoroasa din Elvetia, care nu  a ajuns in finala; desi mie mi se pare putin nedrept, a trebuit sa se multumeasca abia cu un loc 2.

Prin urmare: corul SOUND a castigat Marele Premiu al Festivalului, dar nu numai: ne-a fost acordat si premiul pentru piesa macedoneana cel mai bine interpretata. Se numeste “Do tri momi”, e compusa de Dragan Shuplevski si ne-a facut o mare placere s-o cantam pentru ca este o piesa foarte sprintara si vesela din folclorul macedonean. De indata ce primim linkurile catre inregistrarile din concurs le voi afisa aici.

Se pare ca felul in care noi interpretam folclorul si muzica religioasa romaneasca reuseste mereu sa impresioneze juriile din intreaga Europa. Am inceput sa ma intreb de ce si am gasit un posibil raspuns, pe care il voi detalia insa in articolul urmator. Insa asa, doar, in 2 cuvinte: bineinteles ca e nevoie de voci bune, bineinteles ca e nevoie de cunostinte muzicale solide, dar asta nu e suficient. Totul tine pana la urma de starea pe care o transmiti cantand, si asta se datoreaza in cea mare parte capacitatii si puterii dirijorului nostru de a conduce corul SOUND. Il cheama Voicu Popescu si este totodata si dirijorul Corului de Copii Radio din Bucuresti. Ii urmaresc activitatea an de an: proiectele pe care le deruleaza, modul in care se dezvolta profesional si felul in care oamenii cu care lucreaza devin mai buni pe orice plan dupa interactiunea cu dansul. Insa voi vorbi despre motivele pentru care succesul nostru i se datoreaza in articolul urmator.

Primirea acestei distinctii este o mare bucurie pentru noi dar in acelasi timp si o mare responsabilitate pentru viitor. Faptul ca ne-am intors acasa cu acest premiu ne-a adus o satisfactie enorma si speram ca si romanii se mandresc cu noi. Atata timp cat dl. prof. Voicu Popescu va fi alaturi de noi in SOUND, vom lupta din rasputeri sa reprezentam cultura si traditia romaneasca cum putem noi mai bine si pe alte meleaguri.