Archive for decembrie, 2009
Adrian Suciu – Viaţa fără urmări
SUBSCRIPŢIE PUBLICĂ
pentru publicarea volumului de versuri VIAŢA FĂRĂ URMĂRI de Adrian Suciu, în tălmăcirea grafică a lui Vlad Ciobanu, cu o prefaţă de Daniel Cristea-Enache.
Volumul, care va apărea în cursul anului 2010, la Editura Brumar din Timişoara, în condiţii tipografice de excepţie, este prima carte cu tiraj comercial care va fi publicată integral prin subscripţie publică în România după al Doilea Război Mondial. Lista de subscripţie va fi publicată în interiorul volumului, în ordinea cronologică a subscripţiei. Suma minimă de subscripţie este de 30 RON pentru un exemplar din tirajul normal, 50 RON pentru un exemplar individualizat, hors tirage, numerotat manual şi semnat de către autor, conţinînd o filă de manuscris original al acestuia şi 100 RON pentru un exemplar personalizat conţinînd, în plus, o gravură a artistului Vlad Ciobanu, într-un tiraj limitat strict la numărul celor care aleg această variantă de subscripţie. Suma de subscripţie acoperă preţul de producţie al exemplarului şi costurile de expediţie, logistică şi corespondenţă.
Informaţii relevante despre activitatea literară a scriitorului Adrian Suciu pot fi găsite pe site-ul personal al acestuia, la adresa www.adriansuciu.ro Autorul poate fi contactat direct, pentru orice informaţii privind subscripţia şi condiţiile editoriale de apariţie a volumului, pe e-mail-ul noone4none@yahoo.com.
TVR cultural transmite concertul Salut voios de pionier
De ziua mea, 19 decembrie
Astazi este ziua mea! E cea mai speciala zi din an 🙂 Si cand vad scrisa undeva data de 19.12 sau 19 decembrie mi se umple inima de bucurie.
Am petrecut-o atat de frumos incat stau si ma gandesc in urma la cate sentimente mi-au umplut inima toata ziua, parc-au fost 2 zile :-)) Ca de obicei in ultimii 6 ani, nu e zi de 19 decembrie fara vreun concert sau repetitie SOUND. Si conform obiceiului, azi am petrecut mai mult de 3 ore in bucuria cantecului (utecist de data asta, in pregatirea concertului de maine seara) A fost minunat! Doamne, cata bucurie imi aduce mie faptul ca pot canta undeva! Muzica este centrul universului meu. Si-atunci, cum sa nu fie incredibil de frumos sa petrec o parte din ziua mea cantand!
Oricum, de cateva zile cantam colinde muuuuulte, multe, suntem invitati pe la tot soiul de petreceri de Craciun si nu mai pot de bucurie. Sa poti aduce bucuria Craciunului in inimile si in casele oamenilor e unul dintre cele mai inaltatoare lucruri de pe Pamant! Ei, sa poti instala pacea in sufletele lor prin muzica in general e o binecuvantare si o satisfactie infinita. Nu exista moment de fericire sublima sau tristete profunda pe care sa-l fi trait fara ca muzica sa ma insoteasca. Pana acum muzica mi-a fost cel mai bun prieten, tovaras de nadejde mai ales in cele mai grele si singuratice momente. Pot auzi, asculta, intelege, aprecia muzica si nu in ultimul rand pot canta, am primit toate astea in dar de la Doamne-Doamne in ziua de 19 decembrie 1983 la ora 22:47 cand am aparut pe acest pamant in Rupea, jud. Brasov.
Acum cateva zile un prieten m-a rugat sa il ajut cu tema la franceza pentru dupa vacanta, care trebuia sa contina doua elemente obligatorii: sa foloseasca Si conditionel-ul si sa aiba titlul „Si daca tu n-ai exista”. Imediat am stiut ca daca voi scrie asa cum veti vedea mai jos, voi fi complet in asentimentul lui:
Daca tu n-ai exista, lumea asta ar fi ingrozitor de trista.
Stii sa fii luminoasa, vesela si plina de pace. Fara tine m-as pierde cu totul in agitatia si gri-ul cotidian. Daca mangaierile tale nu ar mai exista, as uita ca inca am un suflet de care sa tin cont in viata asta. Daca nu te-as mai intalni din cand in cand, cu cine mi-as mai putea impartasi bucuriile si supararile? Daca ai disparea, as ramane fara cea mai buna prietena a mea. Stii sa ma linistesti si sa-mi dai energie, stii sa ma inspiri si sa ma binedispui. Ma insotesti in cele mai importante momente ale vietii mele.
Daca tu n-ai exista, cine mi-ar mai intelege nebuniile, confuziile si temerile? Cine m-ar mai ridica din abisul in care ma afund uneori? Cine m-ar mai lua de mana ca sa ma duca departe, departe, pe culmile cele mai inalte ale fericirii?
Izvorasti din inimile oamenilor. Te iubesc, muzica!
E vremea colindelor – concert corul SOUND
Salut voios de pionier – corul SOUND si Corul de Copii Radio
Intrare: studenti 10 lei, restul biletelor 15 si 20 de lei.
Gandul saptamanii 14-20 decembrie 2009
„Cand nu mai poti face nimic, cand te simti ca o ganganie in pumnul destinului, nu zici: sunt disperat; zici: astept. Va veni, nu va veni ce astepti, nu se stie. Important e ca astepti. Din moment ce astepti, faci ceva. Ti-ai gasit o ocupatie. (…) Asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme iti poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. Altfel, asteptarea devine un timp gol. A astepta asteptarea? Ar fi absurd. Asa ceva nu exista. A astepta asteptarea e moarte.” – Octavian Paler, Viata pe un peron.
Gandul saptamanii 7-13 decembrie 2009
„Vorbele noastre conteaza cu adevarat. Am invatat asta de la o femeie care a supravietuit Auschwitz-ului, unul dintre putinii supravietuitori. A plecat la Auschwitz cand avea 15 ani. Fratele ei avea 8. Parintii fusesera dati disparuti. Chiar ea mi-a povestit asta, si zicea : « Eram in tren, in drum spre Auschwitz si cand m-am uitat in jos am vazut ca fratele meu isi pierduse pantofii. Si-atunci i-am spus: “Cat de prost poti sa fii, de ce nu-ti ai grija de lucruri, Doamne iarta-ma? », stiti, in acel fel in care o sora mai mare ii vorbeste fratelui sau mai mic. Din nefericire a fost ultimul lucru pe care i l-a spus pentru ca nu l-a mai revazut niciodata. Baiatul nu a supravietuit. Asa incat atunci cand femeia a iesit de la Auschwitz a facut un juramant. Mi-a spus asa : « Am pasit afara din Auschwitz catre viata. Si am facut un juramant, si anume ca nu voi mai spune niciodata vreo vorba care sa nu poata fi ultima pe care o spun cuiva. »”
Benjamin Zander despre Muzica si Pasiune – discurs pe www.ted.com
Cantatul in cor e pentru suflet
Dragii mei dragi,
Va invit sa cititi 2 interviuri pline de normalitate, asa cum le-a definit poetul Adrian Suciu.
Primul, in care dirijorul Voicu Popescu vorbeste despre O altfel de muzica http://stiri-neconventionale.blogspot.com/2009/11/dialog-despre-o-altfel-de-muzica.html#comment-form
Al doilea, in care colegul nostru de la cor, Petrut Sima, ne descrie bucuria pe care o resimte atunci cand canta in cor http://adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-_Petrut_Sima_a_cantat-cu_Sound-la_Vatican_0_164383645.html
Din ambele interviuri reiese felul in care muzica corala ne poate modela, iar daca asta se intampla de cand suntem mici e si mai bine. Trimiteti copiii la cor, trimiteti-i la Corul de Copii Radio, de exemplu. Se dezvolta extraordinar! Invata despre muzica, dar totodata invata despre viata. Invata sa colaboreze, sa lucreze intr-un colectiv, sa se ajute unii pe altii, sa fie responsabili; calatoresc si participa la proiecte internationale, isi dezvolta creativitatea de care e atata nevoie in orice meserie de pe lumea asta, mai tarziu.
Iar cand suntem mari corul e un loc de linistire, de domolire a tumultului de peste zi. E un loc de regasire, tocmai pentru ca sunt puse la bataie sentimente, trairi, emotii. E un loc unde uiti de toate. De fapt, de-aia si vii saptamana de saptamana la repetitie.
La final, va propun o Ave Maria spre linistirea sufletului. Va urez linistire placuta 🙂