Altfel de muzica

De o saptamana incoace ascult intr-una King’s Singers. Daca nu-i cunoasteti, e momentul sa o faceti, cautand pe binecunoscutul youtube cateva bijuterii de-ale lor:

Haec dies

If music be the food of love

My love is like a red, red rose

That lonesome road

Flower

Tanzen und springen – Hans Johann Leo Hassler

Il bianco e dolce cigno – Jacques Arcadelt

Margot labourez les vignes – Jacques Arcadelt

Of all the birds that I do know – John Bartlet

Fine knacks for ladies – John Downland

Ach elslein – Ludwig Senfl

Now is the month of maying – Thomas Morley

Tot din categoria bijuteriilor, va recomand cantecele din filmul: „Les choristes”:

Les Choristes – Caresse sur l’océan

Les choristes – La Nuit

si un contratenor de care am aflat de vreo 2 saptamani doar:

Philippe Jaroussky – Vedro con mio diletto – Vivaldi

Philippe Jaroussky – Vivaldi aria

Sper sa va placa!

Daca ai oameni buni, faci lucruri faine. Daca nu, nu. Simplu.

Iata poate cea mai simpla vorba ce umbla prin Ardeal, care m-a uimit prin frumusetea ei.

„Daca ai oameni buni, faci lucruri faine. Daca nu, nu. Simplu.”

Ma intrebam din cand in cand: Oare la ce lucruri trebuie sa ma uit cand cunosc un om? Ce e mai important, ca sa nu ma pacalesc? Am cunoscut zilele acestea ceva mai mult de o mana de oameni foarte de treaba – sigur, din punctul meu de vedere. Iubitori de frumos, de voie buna si de muzica. Si nu de oricare, ci de folclor ardelenesc. Sunt oameni carora le stralucesc ochii la auzul unui folclor original si la vederea unor dansuri populare neaose, de la mama lor. Si sunt oameni de oras acum, toti, dar care nu au uitat niciodata de unde au plecat si care inca apreciaza inocenta, simplitatea, unicitatea unor astfel de momente. Cand omu-i fain, de ce lucrul care iese din mana lui nu ar fi fain la randu-i?

Astia sunt genul de oameni cu care as vrea sa merg mai departe si ce vom face impreuna nu poate iesi decat deosebit. E-adevarat ca sunt mai rari, dar exista.

Uitasem sa va spun, imi place folclorul ardelenesc mai mult decat oricare altul (probabil pentru ca sunt din Ardeal ;-)) Dar asta nu are importanta. Orice alt folclor e neaos, adevarat, pur. Ritmul si melodia tin de gusturi. Mie mi-e mereu dor de-al meu, de-acasa. Venind in Bucuresti mi s-au deschis niste orizonturi, acum privesc lumea altfel, am capatat o alta viziune asupra ei si e minunat. Aici, in ciuda noxelor, esti conectat non-stop la un suflu nou, mereu viu. Si cu siguranta mai sunt si alte avantaje, cred ca voi scrie un alt articol pe acest subiect. Insa imi lipsesc mult dansurile si muzica noastra. Ma consider extrem de norocoasa ca m-am nascut in Ardeal, intr-un orasel unde se mai pastreaza obiceiurile folclorice. Nu stiu sa spun exact ce din caracterul meu se trage de la „practicarea” folclorului, insa cu siguranta m-a influentat enorm.

Multi nu au avut acest noroc. Si chiar si dintre cei care l-au avut, doar cativa mai simt cu adevarat romaneste, mai vibreaza la auzul unei invartite, mai  uita sa respire ascultand cantecele noastre. Astia sunt oamenii faini. Sper sa cunosc cat mai multi si sa-i pot pastra aproape, pentru ca merita, cu ei faci lucruri faine mai departe. Simplu.

I need to be in love

The hardest thing I’ve ever done
Is keep believing
There’s someone in this crazy world
For me
The way that people come and go
Through temporary lives
My chance could come and I might never know.

I know I need to be in love
I know I’ve wasted too much time
I know I ask perfection of
A quite imperfect world
And fool enough to think that’s what I’ll find.

So here I am with pockets full
Of good intentions
But none of them will comfort me
Tonight
I’m wide awake at four a.m.
Without a friend in sight
Hanging on a hope but I’m alright.

the Carpenters (sau ce e in inima copilului)