Moment frumos cu vocea mea

Azi a fost o zi minunata din punct de vedere muzical! Pai sa va zic:

De obicei sambata imi rezerv intotdeauna timp sa repet pentru repetitia de luni de la cor. Si de obicei dureaza vreo 2 ore sa repet cele aprox 25 de pagini pe care le am de invatat saptamanal si nu prea am rabdare sa-mi incalzesc vocea, asa ca-i dau inainte cu gandul sa termin cat mai repede. Si stiu ca nu e bine. Domnul Voicu Popescu ne spunea mereu la SOUND: asa cum canti cand te incalzesti, asa o sa canti si mai apoi. Pune efort si atentie sa scoti sunete de calitate la incalzire si iti vei pregati vocea frumos pentru mai tarziu! Ei, ieri am avut un interes deosebit sa pun mai multa atentie in acest proces de incalzire pentru ca saptamana asta, luni, la lectia de cantat pe care am avut-o (ca in fiecare saptamana) cu Steph, mi-au reusit toate mai bine, am descoperit noi moduri de a scoate sunetul si abia am asteptat sa vina repetitia de acasa ca sa-mi ascult vocea si sa incerc din nou cele descoperite. Si am incercat si a fost minunaaaaat!

Steph de obicei incearca sa-mi spuna tot felul de trucuri/metafore ca sa exprime cat mai bine senzatiile pe care le ai cand scoti sunetul cum trebuie si sigur ca unele prind la unii, altele la altii, dar cred ca ce mi-a spus ultima data a avut un efect mai mare decat toate celelalte si poate a si venit intr-un moment bun dupa pregatirea din alte saptamani. Nu stiu. Saptamanile trecute zicea ca trebuie sa simti ca undeva in zona burtii/pelvisului e motorul corpului, care lucreaza si-ti da forta ca sa scoti sunetele, cum tragi aer rece care se duce adanc, drept in jos spre picioare si scoti aer cald cand canti, ca la un cascat; sau mi-a mai zis sa ma gandesc la un tub de pasta de dinti pe care cu cat il strangi de mai de jos, cu atat are forta mai multa sa scoata pasta afara si multe altele. Ei, luni, vorbind despre cum nu trebuie sa schimb felul in care cant pe masura ce urc si cant note tot mai inalte, mi-a zis sa-mi imaginez ca tin o bila in gura si trebuie sa o rotesc intr-una undeva in gat, in fundul gurii, sa nu o las sa cada. Si a avut efect, pentru ca trebuie sa tii gatul rotund deschis in zona aia ca sa aiba loc bila si sunetul iese altfel, e ca si cand nu ai nici un stavilar in gatul care face unghiul de 90 de grade acolo.

Iar azi am incercat din nou, cu 2 cantece doar pentru mine si repetitiile cu ea si cu prietenul meu care canta la chitara, si planuim sa pregatim cantece pe care sa le putem canta impreuna. Asa ca acum invat Dido – All you want (alegerea lui Steph pentru mine si mi se potriveste super) si Joni Mitchell – River (unul care imi place mult dintre ce asculta prietenul meu). Am cumparat ieri un caiet de cantece, mare si mov, unde o sa scriu versurile de mana de acum incolo, si acordurile de chitara, sa le avem la indemana oricand. Nu am mai avut un caiet de cantece de acum 10 ani asa ca sunt foarte entuziasmata! Iar acum spre seara am fost in parcul mare de aici, unde nu era aproape nimeni; si e mare parcul asta, incat au vreo 3-4 terenuri de fotbal unele langa altele, marcate clar, pe langa alta zona mare verde unde de obicei merg stapanii cu caini. Ei, acum eram eu, pe toata campia aia mare, si am deschis gura sa cant sa vad cum se simte si a fost minunat! Si am cantat nene din toti plamanii si ma tot uitam in jur sa vad daca cineva din departare, de pe poteca, se uita spre mine, si nu se uita nimeni, asa ca-i dadeam mai departe. Cred ca am cantat un cantec de vreo 3 ori tot incercand sa-l imbunatatesc si sa vad daca pot sa-i cer diferite lucruri vocii mele si daca ma asculta. Partea de personalizare a interpretarii e cea mai grea, pentru ca am tendinta mereu sa cant asa cum am auzit ca e cantat originalul. Oricum, getting there! (O sa cant bine la un moment dat!)

PS. Intre timp am primit o carte cadou: The inner game of music (Jocul interior al muzicii) – Barry Green with Timothy Gallway. Am inceput sa o citesc si e foarte interesanta, bazata pe teoria „jocului interior” a lui Gallway, care a aplicat-o in tenis si in cateva alte sporturi parca, iar Green a adaptat-o la muzica, pentru ca poate fi aplicata in orice lucru pe care te straduiesti sa in inveti si sa-l faci bine. Iar ei spun ca pe langa jocul exterior (interpretatul muzicii in fata cuiva de exemplu) exista si un joc interior pe care il faci tu cu tine (starea ta interioara, emotia, piedicile pe care ti le pui etc). Iar aceste emotii/piedici iti pot diminua performanta totala pentru ca Performanta totala (P) = potentialul tau (p) – interferente (i) si el spune ca ar trebui sa lucram in primul rand la micsorarea interferentelor (i) ca sa crestem potentialul total (P), in loc sa lucram doar la cresterea potentialului nostru (p) si o sa vedem ca „p” creste pe masura ce „i” scade, oricum. Si, printre primele exercitii: (indemnul de a nu ne fi frica sa gresim) repeta o bucata muzicala care-ti place straduindu-te sa gresesti acele parti care stii ca sunt dificile, concentrandu-te sa gresesti. Si trebuie sa va spun ca nu gresesti chiar asa usor!