Nebunia de a fi indragostit

De ce se teme lumea de starea de indragostit? Sau poate nu se teme, dar nici nu se lasa dusa sa o traiasca asa cu una cu doua. Chiar ieri povesteam cu cineva care nu mai e la prima iubire si care zicea cam asa:  „ei, nu mai am eu douazeci si un pic de ani ca sa ma las dusa asa usor…”; ma rog, replica venise in urma unei comparatii cu reactia unei alte persoane de „douazeci si ceva” de ani care s-a indragostit de curand si care viseaza cu ochii deschisi de atunci 🙂

Sigur ca devii mai precaut odata cu varsta, poate chiar prea precaut :-). Insa merita ca impactul sa fie puternic si merita sa ne bucuram din tot sufletul de astfel de sentimente ori de cate ori apar. Eu le vad ca pe un cadou, ca pe o ocazie sa ne mai scuturam putin de amorteala de pana atunci, o sansa de a intineri putin in suflet si de a zambi laaaaarg, o scuza pentru a iesi razand la soare si la oameni, de a ramane uitati in cate un gand si de vedea totul in roz.

Nimic nu se compara cu sentimentul pe care il ai atunci cand te intanesti cu persoana atat de draga tie, cand te pierzi in ochii ei si nu mai vezi nimic in jur, pe strada… Daca doriti sa retraiti, iata un mic ajutor: Ronan Keating – The way you make me feel: That’s the way you make me feel, it’s better than I’ve ever known it, better it’s ever been, I can’t seem to control it…

Dirijorul Voicu Popescu despre reusita de la Ohrid

Va recomand cu caldura sa ascultati si impresiile lasate de dl dirijor Voicu Popescu la foarte scurt timp dupa ce corul SOUND a primit Marelel Premiu la Festivalul International de la Ohrid, macedonia, 26-30 august 2010, intr-un interviu publicat pe Starea Presei.ro, la initiativa jurnalistului (si colegului nostru de cor 🙂 ) Florin Budescu:

La Ohrid s-a scandat „Romania” si „Sound”

De ce corul SOUND?

Inainte de anuntarea Marelui Premiu la concursul de care v-am pomenit in articolul precedent, dl Zaprov Zapro, presedintele festivalului, a spus: “pentru a reusi in muzica ai nevoie de trei lucruri: talent, cunostinte si inteligenta”. Si cum vad ca felul in care ne prezentam la festivaluri si concursuri este in general apreciat peste tot pe unde ne ducem, am inceput sa ma intreb: de ce noi? Ce avem atat de special de cateodata o luam inaintea corurilor profesioniste de prin toata Europa? Mi-am gasit raspunsul in fraza dl. Zapro.

De ce talent? E evident: da, e nevoie de voci bune. Cateodata “bune” se poate referi la voci lucrate, altadata “bune” poate insemna voci pure, curate care reusesc sa transmit o anumita emotie si noi ne incadram aici. Dar “bune“ e in general un lucru subiectiv. Insa mai mult decat atat, as include si mostenirea muzicala a unei tari la acest capitol. Ritmurile si liniile melodice romaneste au incantat mereu popoare din toata lumea.

De ce cunostinte? Pentru ca desi talentul e o conditie esentiala, nu se poate ajunge la un rezultat desavarsit fara o oarecare doza de stiinta. Sper sa nu se supere nimeni, insa in cazul nostru nota profesionista este adusa de dirijorul nostru, dl. Voicu Popescu. Oricat de stupid ar parea, exista si dirijori care nu interpreteaza corect insemnarile lasate de compozitori pe partituri. Exista dirijori care nu cauta sa afle care era contextul cultural si istoric din perioada in care a fost creata si cantata o anumita lucrare, ca sa inteleaga bine cum ar trebui sa o interpreteze si dansii. Dirijorul nostru e atent la toate aceste aspecte. Si face si tot felul de conexiuni intre stilurile lucrarilor pe care le cantam, cunoaste bine cum au evoluat lucrurile in muzica, stie cine, ce, pe cine si cum influenteaza, si are astfel capacitatea de a alege un repertoriu asa cum trebuie. Din acest punct incolo, numai stiinta imbinata cu inteligenta face diferenta intre corurile bune si cele foarte bune.

De ce inteligenta? Ca in oricare alt lucru pe lumea aceasta, un plus de inteligenta schimba totul si in muzica; in cazul nostru, vorbim de inteligenta corului si de inteligenta dirijorului in urmatoarele aspecte:

–          Lucrul in echipa: ascultarea permanenta a colegilor de partida si a corului in ansamblu, dorinta si efortul constient de a te armoniza cu ei, de a fi un tot unitar, inteligenta de a-ti cunoaste limitele, locul si rolul in cor. Greu de realizat si aici mai avem de lucru 😀

–          Alegerea repertoriului: un dirijor inteligent cunoaste foarte bine posibilitatile corului sau si va alege un repertoriu pe masura, nu mai jos sau mult mai sus decat acestea. Cunoaste punctele forte si slabiciunile si alege piese care le pun in valoare, respectiv care le ascund. De asemenea, e atent la exigentele si specificul unui anumit concurs sau tema pentru un concert si alege totul in functie de asta. Dirijorul nostru, Voicu Popescu, face toate lucrurile acestea. Stie si nu se fereste sa declare ca ceea ce stim sa facem cel mai bine este sa transmitem ascultatorilor nostri emotia si bucuria cantatului. In timp, maiestria dansului de a ne armoniza vocile a dezvoltat in noi o sensibilitate aparte. Vom canta mereu lucrari care aduc alinare, bucurie si trairi interioare puternice celor ce ne asculta :-). Probabil nu vom avea nicicand o predominanta de lucrari ceva mai…  indigeste, ca sa le numim asa.

–          Alegerea limbajului: Cred ca noi avem un mare noroc si cu muzicalitatea romaneasca deosebita: duiosia si dorul din cantecele de dragoste, voia buna din cantecele de joc, trairea puternica a rugaciunilor din cantecele religioase si pacea deplina din suflet de dupa rugaciune. Toate acestea fac muzica noastra placuta urechii oricarui ascultator. Dar maiestria sta in capacitatea de a transmite toate aceste trairi in timpul cantatului. Cheia tuturor acestor realizari in corul SOUND este tot dl profesor Voicu Popescu. El e cel care incearca mereu sa gaseasca spiritul adevarat al unei lucrari  si ne ajuta sa ajungem la acea stare de care avem nevoie ca sa o putem interpreta asa cum merita sa fie interpretata. El ne spune mereu ca daca uiti sa canti cu sufletul, mai bine te opresti de tot din cantat. Acesta este un punct cu adevarat sensibil pentru multe coruri profesioniste. Au studii muzicale, sunt foarte buni ca tehnica de cant, dar uita sa se simta bine cantand. Pentru ei cantatul e o profesie, un loc de munca. Pentru noi este un hobby, o placere. Dar stati linistiti, ca uitam si noi destul de des asta. Insa avem mereu acolo un dom’ profesor Voicu Popescu sa ne faca atenti la cuvintele pe care le cantam, la linia melodica, la starea pe care acea piesa are menirea sa o transmita. Dansul lucreaza cu voci de amatori, asa ca pentru a obtine sunetul calitativ pe care il doreste de la noi e nevoie sa puna totul in cuvinte simple, deloc tehnice. Nu de putine ori ni s-a spus ca sunam ca un cor profesionist si pe de alta parte, asa cum am spus mai sus, ne bazam mult pe sensibilitatea interpretarii. Asa ca in loc sa foloseasca termeni muzicali ca pentru profesionisti, Dl. profesor ne vorbeste in stari, in sentimente, spunandu-ne ce fel de emotie ar trebui sa starnim prin acele sunete. Si uite ca reuseste…

–          Alegerea atitudinii: mereu modest, nu se imbata cu succesul pe care il obtine, ci ramane mereu constient de responsabilitatea adusa de aceste succese in ceea ce priveste prestatiile viitoare. Plin de respect pentru oameni si cu suflet bun, toti cei care ajung in contact cu dansul (dirijori, membri ai juriului, organizatori, personal hotelier, soferi de autocar, coristi) il simpatizeaza aproape instantaneu pentru ca genereaza o atmosfera pozitiva. E distins si e remarcat tocmai din aceste motive si credeti-ma ca asta e extrem de important. E si carismatic, e destul de greu sa nu il placi. Adaugand aceste aspecte la profesionalismul de care da dovada rezulta o prezenta de succes.

–          Constiinta obiectivului fixat: Dl Prof. Voicu Popescu este o persoana eficienta si pragmatica care nu pierde niciodata din vedere obiectivul pe care si l-a fixat pentru o anumita actiune. De aceea, ne putem oricand baza pe deciziile dansului, stiind ca urmeaza si/sau isi adapteaza strategiile in functie de aceste criterii importante. Inca nu am regretat niciodata ca ne-am lasat pe mana dansului.

Cu siguranta exista si alte insusiri demne de mentionat, cum ar fi aptitudinile pedagogice, simtul extraordinar al umorului, autenticitatea, atitudinea pozitiva, curajul si multe, multe altele. Toate au influentat acest cor in cei 16 ani de la infiintare si au modelat si definit actualul cor SOUND. Deci, de ce corul SOUND? Datorita SOUNDului sau.

Am castigat din nou

Inca simt explozia de bucurie pe care am avut-o cand s-a anuntat ca marele premiu al Festivalului International de la Ohrid, Macedonia, 26-30 august 2010 se acorda … corului SOUND din Romania!

Nici nu prea stiu ce s-a intamplat in sala in urmatoarele minute pentru ca saream intr-una, tipand ca o nebuna si aplaudand. Sentimentul nu era deloc controlabil, de fapt toti eram de neoprit in acel moment. Au fost totusi cativa colegi ceva mai lucizi pentru ca au inceput sa strige dupa o vreme numele dirijorului nostru: Voicu! Voicu! Voicu! Voicu! Si mai apoi numele tarii noastre aplaudand ritmic, stiti voi, asa cum se striga cateodata si pe stadion. Multi o fi crezut probabil ca suntem putin dusi, cu ochii atintiti pe noi, surprinsi de felul in care ne manisfestam bucuria; dar incet, incet ni s-au alaturat tot mai multi. Oricum, prezenta romaneasca era masiva in sala pentru ca mai participasera inca alte 4 coruri romanesti la acest eveniment.

Emotia traita atunci e atat de prezenta inca in mine, incat ar fi suficient sa inchid ochii ca sa retraiesc totul 🙂 Ceva mai incolo, nu stiu cum si cand pentru ca parca trecusera multe minute de cand ne tot bucuram,  cineva ne-a chemat pe scena sa cantam din nou; toata lumea era in picioare si ne aplauda. Toti ceilalti participanti au fost fair-play desi, credeti-ma, concurenta a fost foarte stransa. Au fost 36 de coruri, majoritatea din tari foste comuniste, care au o bogata traditie corala; oamenii canta de mici, cu timpul ajung sa aiba voci lucrate, de profesionisti si sa cante lucrari complexe, nu neaparat placute urechii, referindu-ne de exemplu la muzicalitate, si de obicei e destul de greu sa patrunzi in lumea lor. Stilul romanesc de interpretare (si mai ales al nostru) este diferit si ar fi putut fi reticenti in a-l premia. Trebuie sa va spun ca a mai fost un cor foarte diferit, Maennerstimmel Basel, o formatie corala barbateasca valoroasa din Elvetia, care nu  a ajuns in finala; desi mie mi se pare putin nedrept, a trebuit sa se multumeasca abia cu un loc 2.

Prin urmare: corul SOUND a castigat Marele Premiu al Festivalului, dar nu numai: ne-a fost acordat si premiul pentru piesa macedoneana cel mai bine interpretata. Se numeste “Do tri momi”, e compusa de Dragan Shuplevski si ne-a facut o mare placere s-o cantam pentru ca este o piesa foarte sprintara si vesela din folclorul macedonean. De indata ce primim linkurile catre inregistrarile din concurs le voi afisa aici.

Se pare ca felul in care noi interpretam folclorul si muzica religioasa romaneasca reuseste mereu sa impresioneze juriile din intreaga Europa. Am inceput sa ma intreb de ce si am gasit un posibil raspuns, pe care il voi detalia insa in articolul urmator. Insa asa, doar, in 2 cuvinte: bineinteles ca e nevoie de voci bune, bineinteles ca e nevoie de cunostinte muzicale solide, dar asta nu e suficient. Totul tine pana la urma de starea pe care o transmiti cantand, si asta se datoreaza in cea mare parte capacitatii si puterii dirijorului nostru de a conduce corul SOUND. Il cheama Voicu Popescu si este totodata si dirijorul Corului de Copii Radio din Bucuresti. Ii urmaresc activitatea an de an: proiectele pe care le deruleaza, modul in care se dezvolta profesional si felul in care oamenii cu care lucreaza devin mai buni pe orice plan dupa interactiunea cu dansul. Insa voi vorbi despre motivele pentru care succesul nostru i se datoreaza in articolul urmator.

Primirea acestei distinctii este o mare bucurie pentru noi dar in acelasi timp si o mare responsabilitate pentru viitor. Faptul ca ne-am intors acasa cu acest premiu ne-a adus o satisfactie enorma si speram ca si romanii se mandresc cu noi. Atata timp cat dl. prof. Voicu Popescu va fi alaturi de noi in SOUND, vom lupta din rasputeri sa reprezentam cultura si traditia romaneasca cum putem noi mai bine si pe alte meleaguri.