Pentru ce se organizeaza donatii la englezi

27 Octombrie 2011 at 21:15 3 comentarii

Dragii mei, azi am ramas absolut inmarmurita: am primit un anunt in firma ca ni se cere ajutorul pentru campania „copiii nevoiasi”, sa donam generos la activitatile/evenimentele pe care firma le organizeaza ca sa ne ofere prilejul sa donam. (In Anglia au obiceiul sa organizeze mici evenimente la care lumea doneaza bani pentru diverse scopuri caritabile: toata lumea duce prajituri la firma si cine vrea sa manance pune bani intr-o cutie inainte sa ia, sau se apuca si se catara pe un munte sau fac o plimbare noaptea de cativa kilometri pe jos si cer bani de la prieteni si rude si tot ce aduna doneaza unei case de copii, sau unei organizatii etc. Si nu sunt bani multi, lumea da de la cate o moneda de 1 lira pana la 5-10 lire, daca sunt prieteni.)

Pentru ce credeti ca vor strange cei de la mine de la serviciu: am primit un email cum ca vor organiza in curand o serie de evenimente la care vor strange bani pentru „Copiii nevoiasi” sau ma rog, e greu de tradus „children in need”, copii care au nevoie de ceva. Si ca exemplu, la final, probabil ca sa-i incurajeze pe angajati, au pus asa: „Atentie, aceasta este o cauza nobila, pentru ca la fiecare 22 de lire adunate 1 copil va beneficia de o sesiune de terapie la psiholog de 2 ore si fiecare 3 lire stranse vor ajuta un copil care care a fost luat in ras de colegi (bullying) la scoala sa mearga dupa amiaza la un club unde va fi ajutat sa treaca peste aceasta experienta neplacuta.”

Observ si in jur ca sunt multi oameni care merg la psiholog si sunt cazuti in depresie pentru diverse. De fapt, nu stii de ce, dar nu au nici o problema sa spuna ca au probleme cu nervii si fac terapie pentru asta. Angajatorii te lasa sa te duci din timpul de munca si te mai si platesc si nu au voie sa discrimineze sau sa favorizeze colegi care nu sunt depresivi, doar pentru motivul asta (in caz de promovari etc). Incearca sa fie cat mai neutri.

Nu stiu de ce o fi asa daramati, ca au o viata boiereasca. Cumpara mancare gata facuta si mananca jumatate din portie si arunca restul, zi de zi, isi cumpara ce au nevoie acum, azi, chiar daca peste o luna s-ar putea sa nu mai aiba nevoie sau sa aiba nevoie de altceva si atunci cumpara versiunea nr. 2, toata lumea are masina, ba chiar au 2 in familie si sufera daca pentru o vreme trebuie sa ia autobuzul. Unui coleg i s-a stricat masina si nu a avut 250 de lire s-o repare (in conditiile in care salariul minim e de 850 de lire in Anglia, iar el are aproape dublu si are familie, casatorit de vreo 20 de ani). Cum poti sa nu ai suma asta daca la un moment dat ai nevoie si sa trebuiasca sa astepti o luna, doua, pana pui deoparte. Dar ce-ai facut o viata intreaga? O fi si englezi care nu sunt asa poate, dar multi din cei pe care i-am intalnit asa sunt. Si se pare ca exista multi copii in scoli care-si bat joc de altii si-i ridiculizeaza (bullies) – corespondentul batausilor de la noi – insa la scara mult mai mare. Eu nu tin minte sa fi avut colegi care sa faca asta in Romania, la greu asa, iar aici cateodata se mai lasa si cu batai, dar mai mult batjocura. Si de-acolo depresia. Exista consilieri/terapeuti pentru orice aici.

Si toate astea de ce? Pentru ca isi permit. Statul englez are super grija de cetateni, chiar si cand nu merita. Nu ma mir ca nu sunt cersetori pe strazi. Englezii nu stiu ce inseamna „nevoia”. Cred ca totul li se cuvine: statul trebuie sa semnalizeze clar o groapa in asfalt si sa scrie: nu calcati, altfel e dat in judecata si persoana castiga daca calca in groapa, pentru ca nu scria: Nu calcati. Sunt invatati sa ceara mai mult decat ar merita. Toleranta e mare: pentru depresivi, pentru ingamfati, pentru transexuali, pentru toti. Ma rog, pe fata nu ti-ar spune nimeni nimic, dar toti gandesc ca esti idiot atunci cand esti.

Probabil ca si eu daca as fi trait in mediul asta as fi fost la fel. E usor sa-i judec acum, dar ei sunt produsul vietii pe care au avut-o. Asa cum eu sunt produsul vietii pe care am avut-o. Greu ma voi obisnui cu idea de a-mi mai face si mie placeri care sunt mai scumpe, chiar si cand voi avea bani. Si ma uit la ei cum risipesc in stanga si-n dreapta cum apuca, si tot se plang ca n-au si ca viata-i grea. Pai ia veniti, Doamne iarta-ma, o vreme in Romania si apoi sa discutam despre ce inseamna viata grea. Si mi se pare ca viata e nedreapta. Si cum eu am un puternic simt al dreptatii sufar teribil cand ma uit in jur. Si sunt cu un picior intr-o lume si cu unul intr-alta. Sunt avantaje si in Romania fata de Anglia si invers. Ar fi buna o lume de mijloc🙂 Azi sunt amarata insa ca lucrurile sunt asa cum sunt😦 Si uite si la mine ocupatie, n-am alt lucru mai bun de facut…😀

La noi „copiii nevoiasi” ar avea nevoie de un acoperis deasupra capului, mancare pe masa, haine si posibilitatea sa mearga la scoala. Auzi tu, ore la psiholog si terapie…

Entry filed under: In Anglia. Tags: , .

Actualizare la articolul anterior Sa fie corectitudinea gramaticala un talent?

3 comentarii Add your own

  • 1. Florin  |  19 Mai 2012 la 21:45

    Draga Cata, fiecare societate cu nevoile ei… din ce povestesti tu, eu cred ca daca nu investesc chiar mai mult decat spui tu in psihoterapie copii / adulti lucrurile vor sta mai rau in viitor. Oamenii pe care ii descrii tu fac toate acele nebunii (risipa, inconstienta in cheltuieli…) din motive care nu tin de faptul ca „sunt idioti”, ci de faptul ca le lipseste altceva mai pretios si incearca un substitut in aceasta viata de pseudo-huzureala. Poate ca acel ceva este legat de identitate, de sine… etc – aici las psihologul sa descopere. Si inca ceva… crezi ca romania este altfel din punct de vedere al risipei, al cheltuielilor? Mi-e teama ca-i intrecem la acest capitol… numai ca noi o facem din alte motive: avem o frica de foame teribila (imi amintesc ce nebunie de a cumpara alimente a fost cand s-a anuntat ca iarna grea la noi va mai fi inca 5 zile – s-a golit instant Carrefour-ul). Crede-ma avem si noi la fel de multe terapie ca si englezii, poate ca motivele ar fi altele, dar realitatea este aceeasi. Cu drag, Florin T

    Răspunde
    • 2. devorbacugandurilemele  |  20 Mai 2012 la 0:02

      am recitit ce am scris atunci, uitasem🙂 Amarata trebuie sa fi fost in ziua aia dac-am scris asa! Da, le avem si noi pe ale noastre, nu ducem lipsa. Dar ce e mai interesant e ca exista motive pentur care oamenii o iau intr-o directie sau alta, si daca sapi adanc si afli, poti intelege o parte din motive. Mai bine sa ne uitam la lucrurile bune, zic🙂

      Răspunde
      • 3. Florin  |  20 Mai 2012 la 8:41

        Parerea mea este ca petrecem mult prea putin timp cu noi ca sa ajungem sa „sapam si sa intelegem motivele”. Vorbim despre orice cu oricine, desfacem lumea in mici bucatele si o recompunem, dar de noi ne atingem mai greu (vorbesc de acel „noi” intim). Evadam in aglomeratii, in mall-uri de exemplu, ne angajam in grupuri sociale (fie ele si coruri🙂 ) insa despre noi, intim, cand si mai ales cu cine vorbim? Unii norocosi gasesc in acest sens un duhovnic, cu care discutia merge de obicei in trei directii: aproapele, sine, Dumnezeu. Duhovnicia lucreaza cresterea noastra in raport cu semenii si cu Dumnezeu. Doar un duhonic cu un fin simt psihoterapetic cauta inauntrul sufletului nostru cauzalitati ale starii noastre pentru a propune si medicamentul fizic potrivit. Absenta acestui „simt” nu diminueaza efectul duhoniciei intrucat lucreaza tainic harul. Insa pentru a descopri si intelege „motivele” este nevoie de o terapie, si cred ca de cele mai multe ori nu putem sa ne administram singuri terapia pentru ca mai tot timpul fugim de noi, de ce se afla in strafundurile noastre. In acest punct vad rolul psihoterapeutului. Duhovnicul Vasile Gavrila de la Bis. Rusa (de al Universitate) spunea intr-un interviu ca „si-ar dori ca pshiterapeutul sa recunoasca momentul in care trebuie sa lase loc duhovniciei, iar preotul sa recunoasca si sa lase loc psihoterapeutului atunci cand este cazul”.
        Tot cu drag, Florin T.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Motto:

Sunt ceea ce aleg sa fiu
wordpress statistics
Octombrie 2011
L M M M V S D
« Sep   Noi »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Categorii


%d blogeri au apreciat asta: