Sound-ul lui Valentin Radu

Saptamana trecuta, pe 26 si 27 aprilie, Corul Sound a sustinut 2 concerte de muzica americana acompaniat de dirijorul roman ce traieste in State, muzicianul Valentin Radu.

 

Da si nu: expresia poate si nu poate exista in forma aceasta.

Pe de o parte, vreau sa va vorbesc despre felul in care „suna” un concert cu Valentin Radu. Ii felicit pe cei care au ajuns macar la unul din concertele noastre (si eu cant in SOUND ;-)) cu dansul. Cred ca cea mai buna descriere pentru „Sound-ul” lui Valentin Radu sau pentru atmosfera creata este explozie de energie, sprancene ridicate, controverse:

Explozie de energie pentru ca:

• pur si simplu nu poti sta locului ascultand acele bine cunoscute Back to the fifties;
• ritmul imprimat cu ajutorul pianului este molipsitor de antrenant, un rol important avandu-l si si energia dirijorului manifestata prin postura si gesturile sale in timp ce canta.

Sprancene ridicate pentru ca:

• improvizeaza la greu, trecand cu usurinta de la swing-ul jazzului la sensibilitatea unei bucati de Mozart si la vioiciunea jocurilor populare romanesti, atentie, in cadrul aceleiasi piese! (ascultati si voi si verificati asemanarea descoperita in timpul unui concert intre Mocirita cu tri foi si Country Roads);
• vine la concerte cu o pereche de bocanci care contrasteaza puternic cu camasa din vremuri baroce, insa ajungi sa ignori asta dupa ce auzi ce iese din degetele sale carora nu le mai ajung cele 5 octave ale pianului;
• se exprima extrem de neaos romaneste, insistand sa zica pe nume tuturor cuvintelor despre care cantam, gen: cantecul acesta e despre un vacar – cowboy, taran – country boy, strada patruj’doi – 42nd Street;
• de data asta doar spranceana mea e ridicata: de ce toate ziarele spun ca e dirijor american de origine romana? Dupa mine e dirijor roman care traieste in America.

Controverse pentru ca:

• nu intotdeauna limbajul corpului sau confirma declaratiile facute verbal (stralucirea ochilor, zambetul, mimica si postura in general), cu toate acestea, sunt alte detalii care confirma o parte din declaratii:
• a dedicat cu o atitudine aparent obisnuita un cantec unei persoane in prima seara si nu a ezitat sa o faca si in a doua, insistand ca dedicatia e cat se poate de sincera, dupa care a inceput sa ne citeasca versurile acelui cantec, pentru a ne usura intelegerea vorbelor anterior interpretarii si apoi, pentru a fi mai atenti la insemnatatea lor;
• tine sa povesteasca detalii despre fiecare piesa, pentru ca si noi si publicul sa ne simtim mai aproape de ele si sa putem intra in atmosfera. Sigur, noi deja am auzit explicatiile de cateva ori si putem declara ca ne plictisim, insa publicul poate le aude pentru prima data. Desi nu ii stralucesc ochii spunand toate astea, mi se pare totusi o dovada de drag de public pentru ca o face;
• nu ascunde detaliile gen: „dirijez in fiecare an de Craciun Messiah lui Handel in Philadelphia”, „cand cantam in Viena, Sankt Petersburg…”, si bine face, pentru ca mai trebuie sa stim sa ne si facem cunoscute realizarile; reuseste insa sa o spuna atat de firesc, de parca ar povesti ca a iesit la plimbare cu catelul si nu stiu ce s-a intamplat …; da impresia ca e un om oarecare si te simti in largul tau langa el.

 

Pe de alta parte, Sound-ul, mai precis, corul SOUND din Bucuresti, a fost fondat cu mare drag de dirijorul Voicu Popescu, in 1994 si, de atunci, cu daruire, canta si incanta inimile cui il asculta. De cate ori avem ocazia, cantam cantece de pe Broadway impreuna cu maestrul Valentin Radu, cu prilejul vizitelor sale in Romania. Am descoperit insa pe site-ul dansului urmatoarea replica „Since May 2000, Maestro Radu has conducted jazz concerts in Bucharest, with his „Sound” jazz group, featuring singer Teodora Enache and Romanian jazz legend Johnny Răducanu„. Noi suntem si vom fi mereu ai Dlui Prof Voicu Popescu, dirijor al Corului de Copii al Radiodifuziunii Romane si prea iubit dirijor si mentor al corului SOUND!

Sound-ul poarta amprenta sufletului lui Voicu Popescu.