Dansul e una dintre cele mai mari bucurii ale mele

Mi-e dor de dans… Mi-e atat de dor incat azi nu mi-am putut lua gandul de la asta deloc. Nu stiu cati dintre voi mai stiti, dar in Ardeal  lumea danseaza destul de mult, mai ales in orasele foarte mici si in sate. Sunt mai multe nunti si baluri decat cine e crescut la oras (si in sud eventual) isi poate imagina.

Noi in Rupea (Brasov) avem baluri de Craciun, in costume populare, in Sala Plugarilor, de Rusalii la fel insa in aer liber, sus in padure in Grigore, cum ii spunem noi si poate si de Sf. Ion daca s-au adunat destui bani la colindat in prima zi de Craciun. Sarbatorim dansand si de Fosnich (de 24 ian de obicei), un eveniment  care acum imi dau seama ca nu stiu cum se scrie, e un termen ramas de pe vremea sasilor probabil, care inseamna un moment in care o anumita comunitate se aduna sa discute planul pe anul in curs, ce venimente au, ce s-a mai intamplat in anul ce-a trecut, si-apoi petrece. Si-apoi, avem cateva nunti pe an cateodata, probabil pentru ca in astfel de zone  unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea relatiile se si pastreaza in timp; lumea se frecventeaza destul de des si esti considerat prieten sau “apropiat” mult mai usor. La unele evenimente te duci cadeodata si de rusine, ca sa eviti comentariile ce ar putea aparea ca nu ai fost. Si sa stiti ca aproape toata lumea danseaza, se invata de mici. Si mai e ceva, dansurile noastre sunt “dansuri de 2”, adica se danseaza in pereche: mai un vals, mai un tango, mai o invartita, mai un fox, cum il numim noi, din acesta modern de dat pe su’ mana; avem si sarba si dansuri de grup bineinteles, dar in masura mai mica. Am fost foarte surprinsa sa aud pe-aici prin sud cum tinerii considera ca dansurile astea sunt dansuri pentru adulti, pentru parintii lor, nicidecum pentru ei.

Mie tot astea in doi imi plac, au un farmec aparte. Pot dansa si in cerc, asa, ca in club, dar ma plictisesc rapid dupa doua piese, nu fac decat sa ma mut de pe un picior pe altul :-). Insa in doi, mai ales ca fata, te lasi dusa de partener, in voia inspiratiei sale si e cu atat mai frumos cu cat e priceput in ale dansului 😀 Pe-aici prin capitala nu am unde sa am parte de asemenea experiente. Tot ma gandesc ca la un moment dat poate se aduna toti ardelenii din bucuresti si-si fac un club al lor cu dansuri de-astea. Ce minunat ar fi! Oricum, sunt recunoascatoare sasilor care ne-au lasat obiceiul balurilor si o parte din dansuri :-).

Si avand in vedere ca pe-acolo mai bine de 70% din oameni danseaza cu usurinta cand au ocazia, ma gandesc ca nu e dansul asta o activitate doar pentru unii, cu talent innascut si destul de putini. Daca ar avea ocazia, si cei din orasele mari sau alte zone ar putea invata, exersand si ar putea prinde gustul cu siguranta! Si ma gandesc la toate acestea pentru ca e o activitate care ne aduce multe: miscare, energie, relaxare, ne stimuleaza creativitatea, ne lasa sa ne exprimam liber si sa fim noi insine, socializare si comunicare prin alte cai decat prin cuvinte. Da, face apel la sentimente, acele lucruri carora le acordam tot mai putina importanta in fiecare zi. Pana la urma, dansul face bine mintii, trupului si sufletului :-).

La dans toata lumea!