Suntem singuri

10 Noiembrie 2010 at 21:55 1 comentariu

Zilele acestea am constatat cu tristete ca destul de multi oameni sunt singuri. Ma refer mai mult la o singuratate a sufletului lor. Le tipa sufletele de singuratate.

De la inceputul lunii am ajutat la desfasurarea unui anumit proiect in firma, mai exact am vorbit cu cateva zeci de oameni, pe care-i rugam, punctual, sa dea niste note de la 1 la 5 pentru diferite aspecte ale activitatii unei societati. Sigur, ca observatie principala, femeile au vorbit mai mult decat barbatii. Insa lasand asta la o parte, la multi dintre respondenti am simtit o mare dorinta de a-si spune oful, indiferent daca erau intrebati despre el sau nu. Era cineva acolo care ii intreba ce parere au despre un anumit subiect si pareau sa ignore regulile de respectat in formularea raspunsului. Pentru ei era important ca cineva ii asculta. Se simtea dorinta asta mare de a-si impartasi cu cineva nemultumirile.

Ma gandesc ca poate oamenii nu prea vorbesc in general despre ce au pe suflet, se preocupa de lucruri mult mai „concrete” care par mai urgente. Si ce-i drept nici nu sunt incurajati sa o faca. Discutiile despre suflet sunt deseori descurajate. Eu am norocul sa am in jur multi oameni care inteleg asta si cu care pot vorbi despre orice, insa stiu din proprie experienta ca in general astfel de discutii sunt evitate si poate luate  in ras, ca si cum acest subiect le e foarte greu de abordat, nu stiu de unde sa-l apuce. Numai ca ne ajunge sufletul din urma, urland de durere si singuratate. Vrea doar putina atentie. Si ma doare ca oamenii nu au cu cine sa vorbeasca pentru ca nu are cine sa-i asculte. Ma doare ca atat de multi oameni sunt singuri.

Entry filed under: Lumea prin ochii mei. Tags: .

Tovarasi Bunica mea

1 comentariu Add your own

  • 1. pinguilde  |  10 Noiembrie 2010 la 23:43

    Nu intotdeauna lipsesc ascultatorii. E mai usor sa te confesezi in fata unui strain. Caci te poti teme ca descarcand sufletul in fata celor apropiati la un moment dat ca oops, ai umplut curtea cu un morman urias de apasari si nu te mai vezi cu ei. Temere nu neaparat neindreptatita.

    Dar da, singuratatea ramane.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Motto:

Sunt ceea ce aleg sa fiu
wordpress statistics
Noiembrie 2010
L M M M V S D
« Sep   Ian »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Categorii


%d blogeri au apreciat asta: