Dezamăgire

22 Iunie 2009 at 8:46 14 comentarii

Aştept cu mare drag concertul de deseara şi mă simt atât de norocoasă că pot cânta! Invit întruna oameni în stânga şi-n dreapta şi, din păcate, nu insist, aproape că nici nu aştept răspunsul lor individual. Majoritatea ridică câte-o pereche de ochi deasupra monitorului iar eu las timidă, fluturaşi cu afişul concertului, spunând: „iată şi invitaţia la concertul nostru, cel despre care v-am scris vineri… „ şi vine întrebarea „ce concert…?!?”.

În general nu-mi place să conving oamenii de nimic. Iar acum am impresia că dacă mai rămân după ce le prezint evenimentul, lumea care nu poate sau căreia nu-i place acest stil muzical nu va şti cum să se scoată, ce să spună ca să nu mă supăr. Şi-atunci mă gândesc eu la ei şi îi scutesc. Plec imediat, cu gândul că cine vrea va veni, sau m-ar fi întrebat de cum m-ar fi văzut dacă mai aveau nelămuriri. Dar ştiu că e o tâmpenie. Poate unora nu le-ar fi greu s-o facă sau nici măcar nu s-ar sinchisi s-o facă. Bine că-mi fac eu probleme şi pentru alţii, hai că sunt tare de tot.

Oricum, greu se urneşte lumea. Unii nu vin pentru că soţii lor sunt de serviciu în seara asta, alţii nu vor veni dacă partenerul nu vine şi el, unii au mai auzit piesele astea şi de-asta nu mai vin, alţii au alt program, întotdeauna… Toate pot fi plauzibile, you never know. Îmi pare rău însă că un program în cuplu se face numai în doi, că nu poţi reasculta un acelaşi concert aşa cum faci cu un CD, că măcar o dată-ntr-un an nu te duci la concertul cuiva apropiat doar ca să vezi ce poate oferi şi-abia apoi să decizi că nu-ţi place.

Dar cel mai tare îmi pare rău că, deşi lumea se plânge-ntruna că au intrat într-o rutină de „adulţi”, că nu mai fac nimic după serviciu, că nu fac nimic să se recreeze şi te admiră că tu ai o activitate extra-, le oferi ocazia, la o oră convenabilă, gratis şi în centru (nemaivorbind de calitate) şi nu reuşesc să se mobilizeze. Uit de dezamăgire realizând cât de norocoasă sunt că pot cânta şi că am găsit SOUNDul pentru momentele mele de însufleţire. Deseară vom cânta frumos… şi vom mai avea parte de un moment unic cu Valentin Radu. Ne dă o energie extraordinară, ne aminteşte să fim atenţi la versuri… Ştiţi ce versuri frumoase au cântecele astea?

Concert SOUND cu Valentin Radu

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Iartă-mă, Oana Pianul a fost inventat pentru declaratii de dragoste

14 comentarii Add your own

  • 1. Adela  |  23 Iunie 2009 la 13:58

    Catalina,

    Am impresia ca sub masca de inger pe care ti-o creionezi se ascunde o persoana cu complexe si ipocrita. Sa luam doar un exemplu care m-a nedumerit. Scriai mai demult ca „In sfârşit cântăm şi noi ceva anul ăsta! Nu am nimic cu piesele americane prezentate în concertele de până acum, au şi ele energia lor.” Iar acum spui tot tu: „Vom mai avea parte de un moment unic cu Valentin Radu. Ne dă o energie extraordinară, ne aminteşte să fim atenţi la versuri… Ştiţi ce versuri frumoase au cântecele astea?”
    Pai asta cum se numeste: ipocrizie sau ipocrizie? Sau poate ipocrizie?

    Răspunde
    • 2. devorbacugandurilemele  |  23 Iunie 2009 la 19:05

      Raspuns: Da.

      Răspunde
    • 3. Rox  |  23 Iunie 2009 la 20:04

      Ooofffff…treaba asta cu aruncatul pietrei e atat de usoara, e atat de la indemana…dar cand o aruncam asupra unei persoane pe care nici nu o cunoastem, mi se pare ca e mult prea nedrept! Cum poti trage tu concluzia ca cineva e ipocrit (si sa ne convingi si pe noi de asta) dupa cateva randuri? Vorba aia, si psihologilor le ia mai mult timp, stiut fiind faptul ca oamenii sunt cele mai complexe fiinte.

      Tie nu ti s-a intamplat vreodata in viata, Adela, sa ai o impresie despre ceva, apoi pe masura ce trece timpul, PE MASURA CE CULTIVI UN SENTIMENT, UN LUCRU FACUT CU DRAG sa iti modifici parerea??? (in bine sau in rau?) Nu ti s-a intamplat sa nu iti placa o melodie la inceput, iar apoi, ascultand-o cu atentie sa te identifici tot mai mult cu mesajul ei si sa o „adopti”? Sa nu te entuziasmeze o carte dupa primele pagini ca dupa acele pagini sa nu o mai poti lasa deoparte?
      Foarte putine lucruri si persoane isi pastreaza de-a lungul existentei noastre acelasi impact. Pentru ca toti suntem intr-o continua evolutie si este imposibil „sa ramai pe loc” (cel putin asa e de preferat).
      Cat despre „complexele” pe care spui tu ca le-ar avea Catalina, hai sa recunoastem FARA SA FIM IPOCRITI, ca, fie ca e mai mult, fie ca e mai putin, le avem cu totii!!!

      Asadar, ia-ti pietrele si tine-le pentru tine sau le arunci in oameni e bine sa te gandesti inainte si cu ce consecinte faci asta SI SA ITI ASUMI TOT CE VA DECURGE DE LA ACEST FAPT…Ai grija de sufletul tau, Adela! Dumnezeu sa iti ajute in Bine!

      Răspunde
  • 4. Mariana  |  23 Iunie 2009 la 17:26

    Am intrat aici pe fugă…O să revin îndată ce am timp. E ceva ce mă atrage. Numai bine!

    Răspunde
    • 5. devorbacugandurilemele  |  23 Iunie 2009 la 19:02

      Bine ai venit!

      Răspunde
  • 6. Adela  |  23 Iunie 2009 la 19:48

    Raspuns la raspuns: Zana cea buna.

    Răspunde
  • 7. @lter ego  |  23 Iunie 2009 la 20:50

    Stimată Adela!
    În primul rând asta se numeşte „curaj”.
    Curajul de a scrie ce simţi, fără frica de a fi judecat de persoane ca tine!
    Curajul de a „ţine” un jurnal care poate fi răsfoit, uneori terfelit de tot felul de persoane. Apropos de jurnal, cuvântul „blog” este o prescurtare a expresiei de origine engleză „web log”….asta pentru încunoştiinţarea ta, sau, de ce nu, spre aducere aminte. Nu uita că „repetitio mater studiorum est” cum spuneau ceva mai înţelepţii noştri înaintaşi.
    Şi tot spre ştiinţa ta, poate ai mai auzit că a face rău este cel mai uşor!
    Acum, revenind puţin la subiectul în cauză, am o întrebare pentru tine, Adela!
    Ai fost cumva în sală? Ştii cumva despre ce vorbeşte fata asta aici?
    Sau o cunoşti ceva mai mult decât din cele câteva rânduri scrise aici?
    Uite că am pus trei întebări, nu una! Scuze!
    Ce ar fi mai întâi să întrebi, înainte să critici. Stai, nu te repezi să răspunzi….e o întrebare retorică!
    Şi aici mă refer la a cere amănunte despre gândurile sau sentimentele unei persoane.
    Zău acum, mai gândeşte-te înainte să arunci bolovanii vorbelor în sufletul unui om pe care nu-l cunoşti….sau poate îl cunoşti!
    Dacă îl cunoşti, atunci e şi mai aiurea. Adică ar fi trebuit să-ţi iei frumuşel rufele murdare şi să ţi le speli DOAR de faţă cu ea….”în familie” cum spune românul!
    E drept că şi ea s-a expus unor astfel de riscuri dar asta nu înseamnă că cei care comentează cele scrise (ca şi tine dealtfel) nu au cum să nu-şi exprime liber opiniile sau să ia atitudine faţă de nişte afirmaţii cărora lor li se par mai mult sau mai puţin corecte.
    Repet sfatul meu: mai gândeşte-te!
    Mulţumesc pentru timpul acordat citirii acestui comentariu.
    Succes în continuare!🙂

    Răspunde
  • 8. pinguilde  |  24 Iunie 2009 la 17:00

    Adela,
    Sa presupunem ca n-ai avut nici o intentie rea, ci ai tinut sa semnalezi ceva ce ti s-a parut discordant. Desi repetarea cuvantului ipocrizie infirma aceasta ipoteza. Dar sa zicem. Cand sustii ceva atat de aprig, e bine sa ai la indemana sabia logicii. Care la tine e boanta, dar boanta rau. Ipocrizia o poti dovedi scotand la iveala doua convingeri contradictorii. Citatele alese de tine nu se anuleaza unul pe celalalt, se completeaza. Dar pentru a intelege asa ceva, e nevoie de ceva ce tie aparent iti lipseste…

    Răspunde
  • 9. devorbacugandurilemele  |  25 Iunie 2009 la 6:28

    Multumesc, dragi prieteni. Desi credeam imi ajunsese raspunsul pe care i-l dadusem eu, interventiile voastre mi-au prins extrem de bine!

    Răspunde
  • 10. Adela  |  25 Iunie 2009 la 19:57

    Imi pare rau ca am iscat o asemenea disputa, nu asta a fost intentia mea. Nu am aruncat nici o piatra, nu am vrut sa fac rau nimanui. Pur si simplu, vizitand acest blog (jurnal), am constatat mai multe contradictii si am semnalat doar una dintre ele. Mai sunt si altele, dar nu o sa le amintesc. M-a intrigat faptul ca autoarea isi face un autoportret angelic, repeta cat de buna si curata la suflet este si cat de mult bine face celor din jur. Poate ca asa este. Dar eu stiu un lucru: cand esti credincios, nu tapetezi peretii bisericilor cu rugaciuni. Esti bun si curat la suflet si punct. Lasa-i pe altii si pe Dumnezeu sa te rasplateasca. Oricum, eu nu o sa mai comentez de acum inainte in acest spatiu. Numai bine si voua va doresc!

    Răspunde
  • 11. devorbacugandurilemele  |  25 Iunie 2009 la 20:17

    🙂

    Răspunde
  • 12. camelguilde  |  27 Iunie 2009 la 7:33

    De acord cu pinguinul. Citatele se completeaza unul pe altul. Mai mult decat atat, intre primul si al doilea citat s-au intamplat multe, s-au schimbat idei, s-au legat suflete si inevitabil s-au intensificat trairi.

    Răspunde
    • 13. devorbacugandurilemele  |  27 Iunie 2009 la 10:05

      Daaaaaaaaaaaaa, asa este, camelguilde!

      Răspunde
  • 14. pinguilde  |  2 Iulie 2009 la 13:16

    A fost odata ca niciodata un lup de blog. Si ca orice lup cu oarescare cultura auzise ca lupii ar fi moralisti. Asa ca atunci cand a dat peste o padureblog ce arata mai pustie si-a intrat in rol. Numai ca, vedeti voi copiii babei, in spatele copacilor din padurea aceasta era plin de alti lupi moralisti. Care si-au aratat imediat coltii de lupi moralisti. Iar lupul nostru initial s-a imbufnat si ca un copil in parc a anuntat: „m-ati inteles gresit, nu ma meritati, eu imi iau jucariile si plec”. De fapt nu adusese nici o jucarie cu el, dar asa se spune cand pleci dintr-un loc unde n-ai fost apreciat. Mai departe nu se stie daca a plecat de-adevarat sau doar s-a ascuns, dar pentru o vreme nu s-a mai aratat, caci in mod bizar, lupului nostru moralist nu-i placeau lupii moralisti.

    Povestea nu are pana la urma nici o morala si de altfel nici macar nu-i poveste. E doar o constatare a unei contradictii pe care n-am putut sa n-o semnalez.😉

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Motto:

Sunt ceea ce aleg sa fiu
wordpress statistics
Iunie 2009
L M M M V S D
« Mai   Iul »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Categorii


%d blogeri au apreciat asta: