Stop. Respiram adanc. Traim

11 Februarie 2009 at 23:36 Lasă un comentariu

Vorbeam ieri de faptul ca e bine sa ne mai oprim din goana zilnica si sa ne traim viata. Am constatat asta dupa doar 6 luni petrecute intr-un loc de munca in care mi-am inglodat de-a binelea viata. Trecusera 2 anotimpuri si nici nu observasem. De-atunci, mi-am dorit sa nu mai fac asta niciodata. Asa ca am inceput sa ma opresc din cand in cand in loc si sa traiesc anumite momente cu o intensitate nesimtita.

Reusesc sa fac asta cand ascult o bucata muzicala nemaipomenita sau cand mi se intampla lucruri iesite din obisnuitul zilnic. De exemplu, acum ascult partea andante din concertul lui Vivaldi pentru lauta (http://www.youtube.com/watch?v=lF4GKIILF_U&feature=PlayList&p=6B285142B5BA9A33&playnext=1&index=15).  E absolut incredibila! Si iata mai cand:

1. cand sunt martora unor intamplari de genul celei descrise in articolul din noiembrie „Pentru tine, ca sa-ti scriu!”

2. cand cineva imi multumeste ca am observat ca s-a tuns, sau ca a schimbat ceva la el

3. cand fac un schimb de priviri calde de mai mult de 5 secunde cu cineva

4. cand ma suna cineva fara nici un motiv anume

5. cand mi se potrivesc lucrurile la fix

6. cand imi zambeste cineva pe strada, brusc

7. cand cineva imi spune ca are incredere in mine, ca ma voi descurca

8. cand ascult muzica corala religioasa

9. cand dansez vals

10. cand recitesc un articol pe care l-am scris scormonind dupa sentimente prin tot sufletelul meu

11. cand urmaresc cu privirea pasarile zburand

12. cand, aflandu-ma undeva la mare altitudine, ma uit in jos, incercand sa cuprind zarea cu ochii si ma simt stapana vietii mele

13.  cand reusesc sa-i fac pe oameni sa zambeasca

14. cand dau „Buna dimineata!” colegilor din firma, pana ajung la biroul meu

15. cand ma ia cineva de mana

16. cand citesc poezii

17. cand o persoana pe care o admir mai face o fapta minunata, si atunci ma gandesc ce norocoasa sunt ca o cunosc

18. de revelion, imediat dupa miezul noptii

19. in seara de Craciun

20. cand privesc si ascult marea, cand ma uit la stele

21. uneori cand ma trezesc dimineata, pentru ca sunt sanatoasa (stiu, sunt o nerecunoascatoare)

22. cand ascult cantece la pian si/sau chitara

23. cand ma intind in pat, imbaiata, obosita rupta dupa o zi de munca intensa

24. si cu siguranta mai sunt si altele…

In astfel de momente inchid ochii,  las capul pe spate, inspir adanc si tac. Urmeaza un du-te vino al placerii intre inima si creier. Si tac. Cateodata mai privesc spre cer, multumindu-i lui Doamne Doamne ca ma ajuta sa constientizez astfel acele clipe. Privesc in jur, la natura, si timpul se opreste in loc. Nu mai stiu nimic altceva decat ce simt atunci. Si dupa cateva secunde, zambind larg, revin la ce faceam inainte, insa cu un sentiment incredibil de liniste si implinire, ceea ce va urez si voua!

Incercati si voi, nu e greu!

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Prea simplu ca sa ne dam seama Vine vineri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Motto:

Sunt ceea ce aleg sa fiu
wordpress statistics
Februarie 2009
L M M M V S D
« Ian   Mar »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
232425262728  

Categorii


%d blogeri au apreciat asta: