Prea simplu ca sa ne dam seama

11 Februarie 2009 at 7:14 2 comentarii

(pentru Anca – ganduri puse pe hartie in iarna 2007)

„Daca astazi as deveni un monstru si m-as hotari sa le omor, una cate una, ele si-ar da seama de asta abia dupa ce as fi exterminat aproape toate turma, si-a spus baiatul. Fiindca au incredere in mine si au uitat sa se mai bizuie pe instinctele lor proprii. Numai fiindca eu le man spre apa si mancare (…). Problema e ca ele nu-si dau seama ca strabat zilnic drumuri noi. Nu observa ca pasunile-s altele, ca anotimpurile s-au schimbat – fiindca le preocupa doar apa si hrana. Poate ca asa va fi fiind cu noi toti, si-a spus pastorul.”

Mi-a picat ieri in mana Alchimistul lui Coelho. Am ramas muta vreo 5 minute. Inca de mici ne dorim sa ne facem si noi mari ca Georgica si Georgeta, sa iesim si noi in gasca in discoteca. Stim ca pana sa ajungem la libertatea totala (vazuta a veni la 18 ani) trebuie sa dam teze, si capacitatea si of! si examenele astea de admitere si bac! Apoi trebuie sa dam la facultate. Toata lumea face facultate! Si bineinteles ca toti au grija sa ne spuna ei ce facultate ni s-ar potrivi, cat de departe de casa ar trebui sa fie si ce sa facem dupa licenta. Si culmea culmilor, ni se face si portretul partenerului ideal (pentru cine?). Cand facem copii, cum ne traim viata… toate sunt pe buzele „sfatuitorilor”.

Pana la urma, mai mult sau mai putin influentati, intram in hora si jucam, doar stim ca asta e viata omului, cam asa se intalmpla lucrurile pentru toti. Si ne grabim, ca vrem sa ne si jucam dupa tema la matematica sau sa mai iesim si la un fotbal. De fapt pana aici e bine. Mai tarziu insa uitam de noi cu totul: cine suntem, ce vrem si incotro ne indreptam?

Mai tarziu avem si serviciu, si copii, si cumparaturi de facut, si casa de intretinut si … dormit, si din nou serviciu si cumparaturi etc. Abia la reuniunile de sarbatori cu neamurile ne dam seama ce mari au crescut copiii nu stiu cui, ca doar ieri erau in fasa. Noroc cu intalnirile de 10, 20 de ani de ani de la absolvire si ca ne mai expira buletinul, avand astfel parte de cele cateva revelatii in viata despre : Maaaama, ce trece timpul! Si tot nu am stat o clipa sa ne gandim la noi.

De cand cu ghetusul ne uitam numai in pamant cand mergem; curand se va topi si nu vrem sa ne gandim ce aparaie va fi in oras. Oh, si dupa-aceea iar caldurile acelea ingrozitoare. Apoi vant si ploi, nici concediul nu ni l-am facut ca lumea! Dupa toate astea unii isi dau seama ca mai trecut un an. Si mai putini realizeaza ca, de fapt, au trecut peste noi patru anotimpuri. Si n-am avut vreme de ele.

Dar cati au si trait bucuria unor fulgi de zapada, parfumul florilor in mai, binecuvantarea razelor de vara si explozia de culori a toamnei? Cati mai fac ce isi doresc si merg unde vor sa mearga?

Problema e ca nu ne dam seama ca strabatem zilnic drumuri noi. Nu observam ca intalmplarile-s altele, ca anotimpurile s-au schimbat – fiindca ne preocupa doar apa si hrana.

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

La cererea publicului 4 Stop. Respiram adanc. Traim

2 comentarii Add your own

  • 1. Anca  |  11 Februarie 2009 la 8:14

    Foarte frumos scris, Cata! Nu degeaba am tot strigat eu ”bis”.🙂 Multumesc mult.

    Răspunde
  • 2. devorbacugandurilemele  |  11 Februarie 2009 la 22:02

    Multumeeeeesc! L-am cautat ceva aseara!🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Motto:

Sunt ceea ce aleg sa fiu
wordpress statistics
Februarie 2009
L M M M V S D
« Ian   Mar »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
232425262728  

Categorii


%d blogeri au apreciat asta: