La cererea publicului 1

9 Februarie 2009 at 21:44 Lasă un comentariu

La cererea cititorilor mei fideli, postez cateva articole mai vechi ramase uitate intr-un word, pe undeva…

Daca-i musai, cu placere!

Era o istorioara care spunea ca niste elevi au pus o pioneza pe scaunul profesorului lor care evident, nu a vazut-o si s-a asezat pe ea. Profesorul moldovean si cel oltean s-au ridicat iute si s-au suparat si i-au certat pe copii, insa ardeleanul s-a uitat la ea si a zis: No, daca-i musai, cu placere! si s-a asezat la loc pe scaun.Daca tot o facem, macar s-o facem cu placere. Dar am putea si sa ne evervam ca atat de multe lucruri intervin in viata asta care ne fura din timpul personal, incat la un moment dat iti vine sa zici: „dar pana cand ma tot dau pe mine la o parte ca sa apuc sa fac tot ce apare de facut in viata asta?”.Eu pe acestia ii admir si vreau sa ajung ca ei. Ma refer acum la parintii mei care 6 luni pe an se duc in camp in fiecare zi dupa serviciu si de-aia au timp si sa mai faca o prajitura, nu amana niciodata curatenia saptamanala, de nu stiu cat timp in weekenduri sunt tot pe la parastasuri si inmormantari ale generatiei batrane din neamul nostru, unde trei zile tot pregatesti sa iasa bine, se trezesc devreme si adorm tarziu si ii auzi plangandu-se dar termina mereu fraza cu: „Ce sa-i faci, o trece cumva si asta”. Ma gandesc si la dirijorul meu care e neobosit la repetitii indiferent ca zugraveste de fapt acasa, sau cu 3 ore inainte de repetitie tocmai a aterizat in Bucuresti, intorcandu-se dintr-un turneu cu celalalt cor de copii, si de-aia mereu dirijeaza din picioare in cele trei ore si trece pe la fiecare sa imparta partiturile cantecelor de repetat, noi stand bineinteles pe scaune de jur imprejurul salii. Mereu apare proaspat, calcat si scrobit, impecabil.

Nu stiu cat de mult neajuta originea, dar cert unii oameni „indura” mai multe decat altii. Ghilimelele au fost puse pentru ca odata ce ne vedem intr-o anumita situatie, ne putem gandi: „ok, tre’ s-o fac si pe-asta”, dupa care ne impacam cu ideea atat de bine incat n-o mai vedem ca pe un efort.

Ambele variante au partea lor de adevar. Am observat insa ca oamenii cei mai odihniti nu sunt neaparat si cei care au treaba mai putina, ci sunt cei care fac multe si se straduiesc sa le imbine ca sa le impace pe toate, fara sa faca efortul lor vizibil, astfel incat tu poti jura ca nu au multe pe cap, din moment ce ii vezi tot timpul veseli si cu chef de orice activitate.

Iar eu nu am familie si copii de intretinut, nu am catel de ingrijit, nu am probleme de nici o culoare: ma am pe mine si tot imi vine sa spun ca nu am timp. Tentatia e atat de mare! Dar trag de mine ca sa ajung sa seman macar putin cu cei amintiti mai sus. Si cand reusesc, satisfactia e atat de mare si-mi dau seama ca in acele momente am invins viata. Ori ea pe noi, ori noi pe ea, da’ pana cand?

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Despre Soare La cererea publicului 2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Motto:

Sunt ceea ce aleg sa fiu
wordpress statistics
Februarie 2009
L M M M V S D
« Ian   Mar »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
232425262728  

Categorii


%d blogeri au apreciat asta: