Pentru ce se organizeaza donatii la englezi

Dragii mei, azi am ramas absolut inmarmurita: am primit un anunt in firma ca ni se cere ajutorul pentru campania “copiii nevoiasi”, sa donam generos la activitatile/evenimentele pe care firma le organizeaza ca sa ne ofere prilejul sa donam. (In Anglia au obiceiul sa organizeze mici evenimente la care lumea doneaza bani pentru diverse scopuri caritabile: toata lumea duce prajituri la firma si cine vrea sa manance pune bani intr-o cutie inainte sa ia, sau se apuca si se catara pe un munte sau fac o plimbare noaptea de cativa kilometri pe jos si cer bani de la prieteni si rude si tot ce aduna doneaza unei case de copii, sau unei organizatii etc. Si nu sunt bani multi, lumea da de la cate o moneda de 1 lira pana la 5-10 lire, daca sunt prieteni.)

Pentru ce credeti ca vor strange cei de la mine de la serviciu: am primit un email cum ca vor organiza in curand o serie de evenimente la care vor strange bani pentru “Copiii nevoiasi” sau ma rog, e greu de tradus “children in need”, copii care au nevoie de ceva. Si ca exemplu, la final, probabil ca sa-i incurajeze pe angajati, au pus asa: “Atentie, aceasta este o cauza nobila, pentru ca la fiecare 22 de lire adunate 1 copil va beneficia de o sesiune de terapie la psiholog de 2 ore si fiecare 3 lire stranse vor ajuta un copil care care a fost luat in ras de colegi (bullying) la scoala sa mearga dupa amiaza la un club unde va fi ajutat sa treaca peste aceasta experienta neplacuta.”

Observ si in jur ca sunt multi oameni care merg la psiholog si sunt cazuti in depresie pentru diverse. De fapt, nu stii de ce, dar nu au nici o problema sa spuna ca au probleme cu nervii si fac terapie pentru asta. Angajatorii te lasa sa te duci din timpul de munca si te mai si platesc si nu au voie sa discrimineze sau sa favorizeze colegi care nu sunt depresivi, doar pentru motivul asta (in caz de promovari etc). Incearca sa fie cat mai neutri.

Nu stiu de ce o fi asa daramati, ca au o viata boiereasca. Cumpara mancare gata facuta si mananca jumatate din portie si arunca restul, zi de zi, isi cumpara ce au nevoie acum, azi, chiar daca peste o luna s-ar putea sa nu mai aiba nevoie sau sa aiba nevoie de altceva si atunci cumpara versiunea nr. 2, toata lumea are masina, ba chiar au 2 in familie si sufera daca pentru o vreme trebuie sa ia autobuzul. Unui coleg i s-a stricat masina si nu a avut 250 de lire s-o repare (in conditiile in care salariul minim e de 850 de lire in Anglia, iar el are aproape dublu si are familie, casatorit de vreo 20 de ani). Cum poti sa nu ai suma asta daca la un moment dat ai nevoie si sa trebuiasca sa astepti o luna, doua, pana pui deoparte. Dar ce-ai facut o viata intreaga? O fi si englezi care nu sunt asa poate, dar multi din cei pe care i-am intalnit asa sunt. Si se pare ca exista multi copii in scoli care-si bat joc de altii si-i ridiculizeaza (bullies) – corespondentul batausilor de la noi – insa la scara mult mai mare. Eu nu tin minte sa fi avut colegi care sa faca asta in Romania, la greu asa, iar aici cateodata se mai lasa si cu batai, dar mai mult batjocura. Si de-acolo depresia. Exista consilieri/terapeuti pentru orice aici.

Si toate astea de ce? Pentru ca isi permit. Statul englez are super grija de cetateni, chiar si cand nu merita. Nu ma mir ca nu sunt cersetori pe strazi. Englezii nu stiu ce inseamna “nevoia”. Cred ca totul li se cuvine: statul trebuie sa semnalizeze clar o groapa in asfalt si sa scrie: nu calcati, altfel e dat in judecata si persoana castiga daca calca in groapa, pentru ca nu scria: Nu calcati. Sunt invatati sa ceara mai mult decat ar merita. Toleranta e mare: pentru depresivi, pentru ingamfati, pentru transexuali, pentru toti. Ma rog, pe fata nu ti-ar spune nimeni nimic, dar toti gandesc ca esti idiot atunci cand esti.

Probabil ca si eu daca as fi trait in mediul asta as fi fost la fel. E usor sa-i judec acum, dar ei sunt produsul vietii pe care au avut-o. Asa cum eu sunt produsul vietii pe care am avut-o. Greu ma voi obisnui cu idea de a-mi mai face si mie placeri care sunt mai scumpe, chiar si cand voi avea bani. Si ma uit la ei cum risipesc in stanga si-n dreapta cum apuca, si tot se plang ca n-au si ca viata-i grea. Pai ia veniti, Doamne iarta-ma, o vreme in Romania si apoi sa discutam despre ce inseamna viata grea. Si mi se pare ca viata e nedreapta. Si cum eu am un puternic simt al dreptatii sufar teribil cand ma uit in jur. Si sunt cu un picior intr-o lume si cu unul intr-alta. Sunt avantaje si in Romania fata de Anglia si invers. Ar fi buna o lume de mijloc Azi sunt amarata insa ca lucrurile sunt asa cum sunt Si uite si la mine ocupatie, n-am alt lucru mai bun de facut…

La noi “copiii nevoiasi” ar avea nevoie de un acoperis deasupra capului, mancare pe masa, haine si posibilitatea sa mearga la scoala. Auzi tu, ore la psiholog si terapie…