In sfarsit acasa

Dupa 3 luni de Anglia, am fost intr-o prima scurta vizita acasa. Acum, la sfarsitul calatoriei, scriu un articol cu titlul asta, dupa ce am auzit de-a lungul acestor calatorii replica asta de mai multe ori.

Probabil ca romanii care citesc randurile astea inteleg ca acasa inseamna Romania, iar englezii, daca ar citi, ar crede ca spun asta la intoarcere. Iata cum stau lucrurile de fapt. Pentru mine, “acasa” inseamna “acolo unde mi-e bine”.

Eu mi-am facut universul meu si in Bucuresti si acolo era tot “acasa”. Ceva din “acasa” e in Rupea, cred ca cel mai mult din ceea ce inseamna “romaneste” e acolo: peisaje, oameni, obiceiuri (nunti si baluri ), munca campului. Ceva din “acasa” e si in Bucuresti, care reprezenta lumea mare, unde poti fi anonim daca vrei, vazandu-ti de drum in liniste, si-apoi sunt nenumaratele genuri de activitati pe care ti le ofera. Ceva din acasa e si in Anglia, unde poti fi oricine, poti lucra orice, poti purta orice, poti avea ce hobbyuri vrei, iar valoarea ta ca persoana e mai putin judecata (deloc intre oamenii pe care ii cunosc deja).

Ei, si sunt momente diferite cand am nevoie de fiecare din aceste lucruri. Am invatat sa traiesc fara unele iar fara altele imi e mai greu. Ce sa-i faci