Calatoriti, calatoriti

Mi-e foarte drag sa cunosc oameni si locuri noi. Oricand Acum, ca am si experimentat traitul pentru o vreme in alta tara, constat cat de diferite pot fi culturile tarilor din lumea asta! Ba mai mult, descopar ca exista motive perfect valide pentru care alte popoare reactioneaza intr-un fel sau altul, desi la o prima vedere, oricat ma straduiam, nu gaseam vreo scuza pentru care ar face-o.

Un exemplu: in Anglia, daca cineva se chinuie sa faca ceva si nu reuseste, nimeni nu sare sa-l ajute pana nu renunta el sau cere ajutorul. Daca ar face-o (ca in Romania), e ca si cum i-ar spune: Bai, vad ca nu esti in stare, vin eu sa rezolv problema). La noi esti vazut ca lipsit de respect daca nu sari sa ajuti. Asa ca iata, 2 cazuri la poluri opuse, cu actiuni total diferite,  dar cu motive perfect valide si cu acelasi scop: dorinta de a actiona bine.

Si au mai fost diverse momente care m-au lasat cu gura cascata si care ma fac sa trag doua concluzii:

- se invata enorm de mult din calatorii (si de-aia vazic, daca faceti numai cateva lucruri in viata asta, calatoriile sa fie unul dintre ele, aduc mare, mare experienta de viata)

- nimeni si nimic nu ar trebui judecat cu asprime din prima, fara a afla intai daca exista vreo explicatie. Eu sunt un judecator foarte dur, trebuie sa recunosc, si toate aceste exemple au fost ca niste palme la fel de dure pentru mine (si chiar sunt unul din oamenii care sunt in stare sa gaseasca o gramada de posibile scuze pentru comportamentul cuiva, eu credeam ca sunt foarte tare haha )

Si mai e ceva: aproape ca nu-mi mai vine nici sa zic despre lucruri/actiuni/obiceiuri ca sunt definitiv bune sau rele. Ceea ce observ intr-una e ca fiecare loc de pe pamantul asta si-a dezvoltat obiceiuri care corespund cu mediul/viata de acolo, si sunt bune pentru locul respectiv, fiind probabil rele pentru alte locuri.

Incerc sa-mi amintesc lucrurile astea tot mai des si sa nu mai judec oamenii, fir-ar sa fie! Ca-i greu al naibii!

In sfarsit acasa

Dupa 3 luni de Anglia, am fost intr-o prima scurta vizita acasa. Acum, la sfarsitul calatoriei, scriu un articol cu titlul asta, dupa ce am auzit de-a lungul acestor calatorii replica asta de mai multe ori.

Probabil ca romanii care citesc randurile astea inteleg ca acasa inseamna Romania, iar englezii, daca ar citi, ar crede ca spun asta la intoarcere. Iata cum stau lucrurile de fapt. Pentru mine, “acasa” inseamna “acolo unde mi-e bine”.

Eu mi-am facut universul meu si in Bucuresti si acolo era tot “acasa”. Ceva din “acasa” e in Rupea, cred ca cel mai mult din ceea ce inseamna “romaneste” e acolo: peisaje, oameni, obiceiuri (nunti si baluri ), munca campului. Ceva din “acasa” e si in Bucuresti, care reprezenta lumea mare, unde poti fi anonim daca vrei, vazandu-ti de drum in liniste, si-apoi sunt nenumaratele genuri de activitati pe care ti le ofera. Ceva din acasa e si in Anglia, unde poti fi oricine, poti lucra orice, poti purta orice, poti avea ce hobbyuri vrei, iar valoarea ta ca persoana e mai putin judecata (deloc intre oamenii pe care ii cunosc deja).

Ei, si sunt momente diferite cand am nevoie de fiecare din aceste lucruri. Am invatat sa traiesc fara unele iar fara altele imi e mai greu. Ce sa-i faci