Oameni care te inspira

L-am urmărit zilele acestea pe Benjamin Zander, dirijorul lui Boston Philharmonic Orchestra, un om incredibil de dăruit muzicii clasice şi oamenilor. Credinţa sa este că tuturor ne-ar plăcea această muzică dacă am avea ocazia să o cunoaştem mai de aproape, să ne-o prezinte cineva.

După primii 20 de ani de dirijat a avut o revelaţie: că el, ca dirijor, nu scoate un sunet pe scenă; că tot ceea ce publicul aude vine de la membrii orchestrei, pe care însă el îi conduce. El are datoria să-i ghideze atât de bine către ce vrea să obţină de la ei, încât rezultatul final să fie identic cu ceea ce ar dărui el însuşi oamenilor. A realizat că el e cel care are rolul de a găsi ce e mai bun în oamenii din orchestra sa şi de a-i face să dea ce au mai bun în ei (sau aşa cum spune el, „to awake the possibility in people”). În toate prezentările pe care le-am găsit cu el face apoi paralela între un dirijor şi un manager şi vorbeşte despre ce înseamnă Leadershipul, arta de a-i face pe oameni să creadă în tine şi să te urmeze.

L-am urmărit cu sufletul la gură şi cu ochii împăienjeniţi de somn, dar am rezistat pentru că m-au fascinat entuziasmul şi dragostea sa pentru oameni. De altfel, nu cred că există leader adevărat care să nu-i iubească pe oameni, să nu creadă în ei şi să nu fie entuziast.

Orice leader (şi nu numai) ar trebui să vadă aceste prezentări:

Lecţie cu pian şi lecţie despre leadership http://www.ted. com/talks/ lang/eng/ benjamin_ zander_on_ music_and_ passion.html)

Lecţie cu violoncel şi lecţie despre leadership (fie ca esti dirijor sau manager)  http://www.poptech. com/popcasts/ popcasts. aspx?lang=&viewcastid=211

Lecţie cu cvartet de coarde şi lecţie despre leadership, despre viaţă http://www.youtube. com/watch? v=-EYm1yoOhbQ

E multă pedagogie în tot ceea ce putem observa la el. Cu siguranţă putem găsi aceleaşi calităţi şi în profesorul nostru preferat din şcoală, şi în capul unei familii, şi într-un şef de la locul de muncă – dacă suntem norocoşi, sigur .

Eu am avut norocul să-l întâlnesc pe Benjamin în prof. Marilena Soporean, profesoara mea de franceză dintotdeauna, în prof. Liviu Begu, profesorul meu de statistică din facultate, în prof. Dorin Comşa, profesorul meu de fizică din liceu, în Valerie Delcourt, prima mea şefă de la Cofidis, în Bobby Abraham, un manager de RU din Genpact şi nu în ultimul rând în dl. Prof. Voicu Popescu, dirijorul corului SOUND în care cânt.

Benjamin Zander le aduce din când în când aminte studenţilor lui să se gândească la ce cântă şi să realizeze că o fac pentru public. La fel şi dirijorul nostru nu uită să ne reamintească mereu că ar fi frumos ca sensul cuvintelor pe care le cântăm să se citească şi pe feţele noastre, deci şi în suflet şi bineînţeles în sunet. E incredibil. De 15 ani dirijează Sound-ul, de o viaţă face muzică şi nici o clipă nu pierde din vedere acest lucru. Rămân ca trăsnită ori de câte ori îl aud şi mi-e ruşine că m-am pierdut pentru o vreme; apoi mă minunez din nou pentru cât de „prezent” e el! Doamne, cât de norocoasă sunt că de două ori pe săptămână am ocazia să petrec câteva ore cu un astfel de om!

Nu mai amana

“Orice ai vrea sa faci, nu mai zabovi nici o secunda. Timpul trece necrutator” Anonim

E atat de simplu si noi tot nu ne dam seama. Doar ni se intampla intr-una ca de anul nou sa exclamam cu uimire: „Mamaaaa, cand a mai trecut si anul asta?” Sau, de Paste, sa spunem: „Dar ce-a trecut timpul! Parca ieri a fost Craciunul”. Cand mi se-ntampla sa realizez asta, aproape sigur nu am trait cu adevarat in perioada asta de „inconstienta”. Ori am muncit prea mult la serviciu, ori am fost inglodata in o mie de ganduri si nu am mai fost atenta ca anotimpurile trec val-virtej pe langa mine.

De obicei din cauza acelui lucru in care ne pierdem cu lunile amanam mici dorinte, proiecte, idei, fapte care ne-ar face placere, gandindu-ne ca nu avem timp sa ne ocupam si de ele. Uitam ca in multe cazuri timpul trebuie doar sa ni-l facem. Am gasit fraza de inceput intr-o carte pe care o citesc acum „Gata cu scuzele! Traieste din plin!” a Alyssei Abbey (uimitor ce seamana titlul cu cel al cartii lui Dale Carnegie „Lasa-ti grijile, incepe sa traiesti!”). Ea ne incurajeaza sa nu ne mai jucam cu timpul si sa facem Domnului odata ceea ce ne dorim cu adevarat! Sa spunem fiintei pe care o admiram de ceva vreme ca o placem mult de tot, sa iesim in sfarsit cu familia 2 ore in parc, sa incepem cartea pe care am cumparat-o de ceva vreme de la librarie, sa stam pur si simplu 10 minute fara sa facem nimic, sa ne acordam efectiv timp, dupa nu stiu cata vreme. Si asta azi, nu mai e timp de amanat. Asta inseamna sa ne mai punem si pe noi pe primul loc, sa ne dam voie sa fim fericiti. Asta e prima conditie pentru ca apoi sa putem sa-i facem pe altii fericiti. Iar daca ne gandim bine, tocmai pentru fericirea altora ne dam de obicei pe noi la o parte…

De acum 7 ani de cand am auzit-o pentru prima data, nu pot uita nici o clipa versurile melodiei lui Ronan Keating – „If tomorrow never comes”.

Gandurile noastre

Gratie comentariului Laurei l-am descoperit in dimineata aceasta pe Jean-Yves Leloup, filozof, teolog si psiholog francez contemporan, trecut de la crestinismul oriental si catolic la cel ortodox in final, cu o mare deschidere insa catre celelalte spiritualitati: budism, hinduism, iudaism si islamism.

Va invit sa il descoperiti si voi in franceza, engleza si portugheza, pe site-ul sau: http://www.jeanyvesleloup.com/ .

In rubrica „Ginduri”, Jean-Yves Leloup a ales sa ne faca astazi atenti la puterea gindurilor noastre, la influenta lor asupra intregii zile si deci, asupra vietii. Redau mai jos textul sau in limba in care a fost scris la origine:

Une étincelle

Tout incendie
Commence par une étincelle
Celui qui brûle
Comme celui qui irradie
Celui qui nous éveille
Comme celui qui nous détruit
……
Veille à tes pensées
Elles éclairent
Comme elles obscurcissent le monde
……
Chaque matin
Cherche l’étincelle, l’éclair,
Qui allume en toi le jour…
Nous ne sommes pas nés seulement pour voir les choses
Mais pour voir le jour dans lequel nous apparaissent les choses
Beaucoup meurent sans avoir jamais « vu le jour »

Jean-Yves Leloup